Traind cu speranta

O zi speciala

2012-02-11T09:39:00.004+02:00

In fiecare an exista o zi speciala in viata noastra, zi in care aniversam cate ceva: ziua cand ne-am nascut, nasterea unui copil, un botez, o cununie, etc si care, pe langa bucuria aniversarii, ne aduce si bilantul lucrurilor frumoase care ne-au trecut prin viata; este ziua in care numaram amintirile si ne adunam familia si prietenii aproape. Astazi, la implinirea unei rotunde si frumoase varste, vreau sa fac de neuitat aceasta zi, cand voi aduce laolalta intr-un cadru festiv, persoane dragi mie, care si-au pus amprenta asupra existentei mele de-a lungul vietii. In iuresul vietii noastre, nu mai reusim sa ne vedem si sa imbratisam persoanele dragi, atat de des precum am dori si trec zilele si anii pe langa noi si ne trezim la un moment dat ca vrem s-o facem insa de multe ori nu se mai poate sau este prea tarziu pentru unii dintre noi. Nu stim ce ne rezerva ziua de maine, asa ca cel mai bine sa traim prezentul cat mai frumos posibil, in pace, armonie si iubire. Ma felicit pentru ca am avut aceasta initiativa, sa fac din aceasta zi una cu adevarat speciala. Va multumesc tuturor ca existati in viata mea si faceti ca aceasta sa fie frumoasa si senina. Am primit deja cel mai frumos cadou din partea copilasului meu in varsta de doi ani si trei luni, care mi-a facut o adevarata surpriza si mi-a cantat cu glasul lui cristalin, batand din palmele lui mici si radiind de fericire, La multi ani, de ziua mea !

La multi ani, 2012 !

2012-01-03T19:23:00.004+02:00

Dintre toate mesajele cu urari care au circulat pe internet in perioada sarbatorilor de Craciun si Revelion, mi-a mers la suflet unul pe care o sa-l postez si aici; pacat insa ca nu pot sa atasez la el nici fondul muzical cu melodia foarte frumoasa "Feliz navidad" dar pe care sunt convinsa ca o stie toata lumea si nici peisajul superb de iarna cu casute ca din poveste dar pe care, cu putina imaginatie ni-l putem inchipui. "Ce putem dori pentru noul an ? Prietenia si dragostea sa fie vesnice si mereu sa aiba un loc special in inimile noastre. Grijile si necazurile sa dispara, bucuriile sa fie mereu prezente si sa fie sarbatorite de toti. Afectiunea sa fie simpla si mereu prezenta in inima noastra ca un simplu salut sau oricare alta expresie. Inimile sa fie mereu deschise pentru noi prietenii. Gelozia, ura si altele care intuneca viata noastra sa fie oprite in momentul nasterii lor. Ca oricine care are nevoie de ajutor sa gaseasca la noi un cuvant de mangaiere si prietenos, ca iertare, intelegere si nu amaraciune, discordie... Ca lumea sa devina tot mai umana, ca tot ce visam si ne imaginam sa devina realitate. Ca dragostea fata de aproapele nostru sa devina un adevar absolut. Ca toate cele 365 de zile ale anului sa fie pline de lucruri bune si fericire. Anul 2012 sa fie anul pacii, armoniei, fericirii si dragostei". La multi ani, 2012 !

Straluciri si nostalgii de iarna

2011-12-01T12:29:00.004+02:00

Stralucirea primei zile de iarna imi lumineaza gandul si sufletul iar amintirile ma napadesc si "Din nou : acelasi Mos Craciun cu care ne-am nascut, cu care vom muri, ne face semne dintre stele, sa ne-amintim, caci vine iara cu colinde, cu sperante, cu urari, cu fulgi de nea, cu saniuta pe zapada; tot el ne-aduce aminte, de parinti si de bunici, de frati si de surori, de cei ce nu mai sunt dar ii avem in suflet si stau cu noi alaturi si din nou: "Steaua sus rasare, Ca o taina mare... Steaua straluceste Si lumii vesteste!"..." Astazi s-a nascut Hristos, Mesia chip luminos!"... "Sorcova vesela, Sa traiti, sa-mbatraniti!"... Si toate aceste ganduri, il rog pe Mos Craciun sa vi le aduca in dar, cu toate colindele si urarile de "La multi Ani!", Sarbatori fericite!, Numai bine si sanatate si voie buna!

Aniversarea de 2 anisori

2011-11-01T13:50:00.005+02:00

Cu patru ani in urma, un inger pazitor a trimis la mine o persoana draga mie, care mi-a adus un exemplar din nr. 777 al revistei Formula AS (pe care il pastrez si acum), in care era scris un articol despre moartea si invierea Bisericii Sfantul Spiridon Vechi, despre nenumaratele minuni ale Sfantului Spiridon si despre ajutorul imediat pe care acesta il da tuturor celor ce se inchina si se roaga cu credinta la icoana sa facatoare de minuni. Din acel articol, mi-au atras atentia in mod deosebit multiplele cazuri de nasteri miraculoase, cu atat mai interesante cu cat s-au intamplat unor persoane publice indragite, din lumea sportului, a televiziunii, a muzicii, cum ar fi Nadia Comaneci, Andreea Marin, Iuliana Marciuc sau Sanda Ladosi. Intrucat si eu eram aspiranta de mult timp la titlul de mamica si incercam de mult timp sa raman insarcinata insa fara succes, chiar dupa multe investigatii, tratamente si interventii facute de medici renumiti, mi-am luat inima in dinti si m-am dus la biserica, sa vorbesc cu preotul paroh, sa-i spun oful si sa-l rog sa ma indrume. Parintele parca ma astepta sa-mi deschida ochii, sa-mi lumineze mintea si sa-mi arate ca trebuie sa-mi schimb modul de viata, de gandire. L-am luat apoi si pe sotul meu cu mine si la randul lui a simtit harul parintelui care a devenit in scurt timp duhovnicul nostru. Acum imi sarut copilasul cel mult dorit, care astazi implineste 2 anisori de cand este pe lume, o adevarata minune a lui Dumnezeu, care mi-a adus cea mai mare bucurie din viata mea. Ii multumesc lui Dumnezeu pentru acest dar divin si Sfantului Spiridon si Maicii Domnului si tuturor sfintilor la care ne-am rugat si-L rog pe Dumnezeu sa-mi ajute sa-mi vad puiul mare, sanatos, sa ne aiba in paza si sa ne ocroteasca. La Multi Ani, copilasul meu iubit !

Calmi si fermi

2011-10-24T15:36:00.003+03:00

Calmi si fermi - aceasta este deviza lui Cesar de la emisiunea "Cesar si cainii" de pe National Geographic Channel, pentru stapanii de caini, atunci cand acestia corecteaza dresajul animalelor lor. Nu mi-am inchipuit vreodata ca metodele lui Cesar care au dau roade pentru o multime de caini, vor da roade si pentru propriul meu copilas in varsta de aproape 2 ani. Am urmarit cu viu interes ultima emisiune, nu doar pentru faptul ca imi plac animalele si tot ce este legat de ele, ci si pentru faptul ca acolo am gasit raspuns la comportamentul din ultima perioada, al copilului meu. Acum nu ma mai mir atat de tare, pentru ca m-am gandit mai bine si este stiut ca un caine matur are o inteligenta comparabila cu a unui copil de 2 ani iar intre comportamentele lor exista multe similitudini. Astfel, am aflat ca baietelul meu simte ca trebuie sa fie seful in casa, sa domine si asa se explica incordarea, posesivitatea si impotrivirea lui in anumite situatii impuse de noi parintii si de bona iar pentru a-i corecta comportamentul, noi ceilalti trebuie sa actionam in acelasi mod, sa-i implementam aceleasi reguli si sa-i stabilim anumite limite si sa nu-l lasam sa ia el deciziile cele mai importante. La varsta asta, copilul speculeaza orice moment de slabiciune a persoanelor din jurul lui si stie ca acesta este si momentul cand trebuie sa preia puterea si apoi sa o mentina. Totusi, parca nu-mi vine sa cred ca gandeste cand actioneaza asa, ci pur si simplu o face din instinct; la fel fac si cainii. Noi parintii insa si de asemenea si bona, cand il corectam nu trebuie sa fim incordati, agitati sau agresivi - nici macar in limbaj, pentru ca altfel vom genera iritabilitate, frica si agresivitate copilului, prin urmare trebuie sa fim doar calmi si fermi. Punct.

Amintiri pentru viitor

2011-09-08T17:34:00.003+03:00

Cand peste ani, aceste randuri poate le vom reciti, amintirea clipelor de fata vor lumina chipurile noastre si aduceri aminte vor veni din urma, cu zambetele ultimelor toamne, cu glasurile cristaline de copil, cu privirile limpezi si senine, cu tot ce ne-a bucurat sau intristat in acesti ani si fara indoiala cu legatura noastra, ce va ramane nestearsa.

1 an, 9 luni si 7 zile

2011-08-15T15:00:00.005+03:00

Un an, noua luni si sapte zile - atat a durat frumoasa perioada in care l-am alaptat pe cel mic. Unii au zis ca sunt o mama eroina, ca foarte putine mame mai ajung in ziua de azi la aceasta performanta. Eu nu mi-am propus pentru alaptare o anumita perioada de timp, am vrut sa fie bine in primul rand pentru copil, atat pentru latura lui psihica, afectiva, emotionala dar si pentru faptul ca laptele matern este cel mai bun si il protejeaza pe copil de multe boli. In acelasi timp insa, am vrut sa fie bine si pentru mine, de aceea am optat pentru intreruperea treptata a alaptatului, fara sa fie nevoie de medicamente si fara disconfort fizic si psihic. Chiar si asa, in ziua intarcarii am plans, m-am gandit ca o sa-i fie greu sa renunte la ceea ce adora cel mai mult, la ceea ce-l calma si-l adormea cu zambetul pe buze. Era o placere si pentru mine sa-mi vad copilul fericit si multumit. In final, m-am consolat cu ideea ca e mult mai usor sa-l determin sa renunte la varsta asta, decat la o varsta mai frageda si asa a si fost. Astfel, pe data de 7 august ne-am luat frumos bagajele si am plecat cu totii la munte, la vila pe care o inchiriasem exclusiv pentru noi. Am luat-o cu noi si pe bona careia i-a revenit ingrata sarcina de a sta cu copilul in primele 4 nopti. Asa a fost foarte bine, daca ramaneam acasa, trezeam toti locatarii din bloc, pentru ca baiatul e un luptator, nu s-ar fi lasat cu una, cu doua si probabil ca m-ar fi intors din planul meu, pentru ca e foarte convingator cand isi propune :) . In sfarsit..., azi noapte a inteles si el ca nu e o gluma si ca trebuie sa-si ia adio de la "titi". Deja mi se pare ca e alt copil, parca s-a mai maturizat, nici nu se mai scoala de cateva ori pe noapte, asa cum facea, ce mai..., orice rau a fost spre bine si totul e bine cand se termina cu bine. Adevarul e ca m-am si rugat sa fie bine si am simtit ca Dumnezeu si Maica Domnului m-au ajutat iar in aceasta zi de Sfanta Maria, nu pot decat sa le multumesc !

Focul Sfantului Anton

2011-07-30T16:37:00.004+03:00

Am aflat dintr-un documentar despre anumite epidemii, date de "cornul secarei" - o ciuperca fitoparazita ai carei scleroti paraziteaza diferite cereale, mai ales secara. Consumul prelungit de cereale contaminate provoaca o intoxicatie cronica grava, numita "ergotism" sau "focul Sfantului Anton". Inca din antichitate erau cunoscute efectele sclerotilor de secara, mai ales asupra femeilor gravide. Hipocrate a fost primul care a observat efectul abortiv al fainii de secara. Alti bolnavi aveau halucinatii; termenul de "varcolaci" a aparut in urma viziunilor unor bolnavi afectati de "focul sfant" sau "boala celor care ard". In Evul Mediu, vindecari se obtineau prin pelerinaje la Altarul Sfantului Anton care se gasea intr-o regiune a Frantei care nu era contaminata cu ciuperca Claviceps purpurea. Cei care participau la pelerinaj nu mai consumau o perioada de timp cereale infersate si apareau vindecari miraculoase. In epoca moderna, tendinta recenta de a consuma alimente naturale crude a avut si ea urmari nedorite. Astfel, in Germania au fost inregistrate cazuri de otravire cu ergot din Musli, un produs utilizat pentru micul dejun, care contine secara nefiarta. Datorita continutului ridicat de alcaloizi toxici din cornul secarei (ergotamina, ergotinina, etc.), proportia maxima admisa este de 0,1 % in graul alimentar si 0,05 % in faina.

Ce zic zodia si ascendentul

2011-06-23T20:18:00.006+03:00

Ca mama varsator, imi voi incuraja mereu copilul sa fie liber si independent. Casa probabil va fi plina cu "operele de arta" ale micutului, proiecte artistice originale si neterminate si multe alte obiecte interesante, colorate si ciudate. Ok, sunt de acord, numai sa nu inceapa sa deseneze pe pereti cum faceam eu cand eram mica, de a trebuit sa zugraveasca ai mei tot apartamentul in care locuiam; dar stiti vorba aia: de ce ti-e frica nu scapi, asa ca..., eh, om trai si-om vedea la momentul respectiv. Oricum, pentru mine formele de manifestare, explorare si auto-descoperire inseamna numai copilarie si tinerete, deci, nimic spectaculos in sensul de gresit sau exagerat. Mai dificil o sa fie pentru barbatu-meu sa accepte. De asemenea, ii voi incuraja abilitatea de a gandi, de a progresa si de a gasi singur solutii pentru problemele lui. Ii voi servi drept model pentru a privi mereu in viitor, mai degraba decat sa ramana blocat in trecut sau prezent. Ca mama cu ascendent in Capricorn, voi fi atenta sa imi invat copilul sa fie disciplinat si organizat la fel cum sunt si eu si nu voi accepta niciodata lenea sau delasarea lui. In ceea ce-l priveste pe prichindel, proverbul acela care spune ca "apele linistite sunt cele mai adanci", il descrie foarte bine pe copilul meu Scorpion. Desi poate parea foarte calm, dincolo de suprafata se pot petrece foarte multe lucruri in mintea si sufletul lui. Este foarte voluntar, pasional si intens iar nevoia lui de a se simti in siguranta il va face sa preia controlul, nu doar asupra lui insusi ci si a celor din jur. Una dintre nevoile lui primare este cea a unei conexiuni emotionale puternice si durabile, dar, in mod pervers, el testeaza in permanenta durabilitatea acestei conexiuni, constient sau nu ca o face. Copilul scorpion se lasa foarte greu descifrat si nu va da voie la nimeni sa-i stie toate gandurile lui secrete. Tanjeste in permanenta sa afle misterele vietii si are o iscusinta deosebita in a intelege motivatiile celorlalti. Este foarte usor pentru copilul Scorpion sa se scufunde intr-un comportament obsesiv, razbunator si manipulator, asa ca eu ca parinte va trebui sa ma asigur ca il voi invata de mic importanta iertarii, cat si a relatiilor echilibrate cu cei din jur. Avand ascendentul in Balanta, nu trebuie sa fie pedepsit prin metode prea severe, ci mai degraba indrumat si sfatuit, lucruri pe care el le va aprecia foarte mult. In caz contrar, va deveni groaznic de incapatanat si nu voi mai putea obtine nimic de la el. Voi exploata faptul ca ii place natura in laturile ei artistice si ca are o afectiune deosebita pentru animale, ca si mine de altfel, deci va fi o placere pentru amandoi sa ne indreptam atentia spre acestea.

Reguli de viata implinita

2011-05-06T18:11:00.006+03:00

Astazi m-am amuzat si m-am si felicitat in acelasi timp, cand am descoperit ca intre cele 20 de reguli de viata despre care expertii spun ca, daca cineva reuseste sa asimileze macar 10 pentru a avea o viata de buna calitate, am regasit cateva reguli, dupa care flerul meu propriu si personal m-a indemnat sa ma ghidez in viata. Nu voi afisa aici decat 3 dintre ele, care au contat mai mult pentru mine. Una dintre acestea este sa nu abandonez cele mai bune 3 prietene in viata, Intuitia, Naivitatea si Credinta. O alta spune ca lacrimile sunt naturale, prin urmare, e ok sa sufar, sa ma lamentez si sa continui iar conform celei de-a treia, unica persoana care va fi cu mine toata viata, sunt chiar eu. Sunt interesante si celelalte reguli insa daca cineva vrea sa le afle, sa-mi scrie si i le voi trimite.

Viata dulce si amara

2011-04-20T18:12:00.003+03:00

"O lupta-i viata; deci te lupta / Cu dragoste de ea, cu dor" . Asa scria George Cosbuc in poezia "Lupta Vietii". Aceste versuri mi-au placut asa de mult cand eram mica, ca le-am folosit ca motto, pe prima pagina a fiecarui caiet nou de limba romana, in scoala generala. Urmez si acum indemnul poetului, insa cu trecerea anilor, lupta e tot mai anevoioasa, oboseala isi spune cuvantul sau poate ca-i un semn ca am inceput sa imbatranesc. Totusi nu vreau sa cedez si pentru aceasta, adaug aici si urmatoarele versuri, din poezia amintita mai sus, ca sa le gasesc usor si sa le recitesc, atunci cand simt ca ma lasa puterile : "Oricare-ar fi sfarsitul luptei, / Sa stai luptand, caci esti dator. / Traiesc acei ce vreau sa lupte; / Iar cei fricosi se plang si mor. / De-i vezi murind, / Sa-i lasi sa moara, / Caci moartea e menirea lor." Sa ne-ajute Dumnezeu sa ne ducem crucea, asa cum ne-a dat-o fiecaruia dintre noi, sa nu ne plangem, ci sa-I multumim si sa ne bucuram de ceea ce ne-a dat. Sa trecem cu bine de Saptamana Patimilor pe care le traim si noi si sa ne bucuram apoi de sarbatoarea Invierii si de Sfintele Pasti.

Ganduri la inceput de primavara

2011-03-01T12:47:00.004+02:00

In primul rand, urez "La multi ani" pentru toata familia, pentru ca fiecare aniversam ceva astazi, in prima zi de primavara: eu si sotul am implinit 8 ani de casnicie sau caznicie cum ar zice unii... iar piticul nostru a implinit 1 an si 4 luni de cand este pe lume. Pe vremea studentiei mele circula o vorba: primii 10 ani sunt grei pana ajungi in anul 3. Mie mi se adevereste astazi vorba asta; cand eu si sotul o sa aniversam 10 ani impreuna, piticul o sa aiba deja 3 ani si speram ca tot greul va fi trecut atunci, o sa ne intelegem altfel, fiind mai maturi si mai intelepti... ; eheee, vise dar cu putin efort si noroc poate ca vor fi si realizabile. In al doilea rand suntem la inceputul postului Pastelui si nutresc dorinta de a putea fi mai buna, mai toleranta, sa am pace si intelegere cu toata lumea dar mai ales cu membrii familiei mele, sa ne rastignim si noi inimile pentru aproapele nostru, precum si Domnul nostru Iisus Hristos s-a rastignit pentru noi, sa invieze apoi si sufletele noastre si sa traim impreuna bucuria invierii de Sfintele Pasti.

Coincidenta ciudata !!!???

2011-02-03T17:22:00.003+02:00

Am primit pe mail urmatoarele informatii : "Anul acesta sunt 4 date neobisnuite - 1/1/11, 1/11/11, 11/1/11 si 11/11/11. Alegeti ultimele doua cifre ale anului nasterii dumneavoastra si adaugati varsta pe care o veti implini anul acesta... Vedeti ce rezulta... Faceti acelasi lucru si pentru alte persoane. Veti descoperi ceva foarte ciudat...". Eu am facut mai intai pentru mine si mi-a iesit suma 111, apoi am facut si pentru alte 4 persoane apropiate mie si mi-a iesit aceeasi suma, cu toate ca implinim varste diferite si suntem nascuti in ani diferiti. Am facut si pentru baietelul meu si mi-a iesit suma 11. E intr-adevar o ciudatenie ! Ba nu, de fapt e un exercitiu de gandire...

Omul pervertit

2011-01-11T16:35:00.004+02:00

In Decembrie anul trecut, cineva lansase un concurs pe blogul sau, in cadrul caruia participantii trebuiau sa dea o explicatie la faptul ca odata cu trecerea anilor populația globului s-a înmulțit semnificativ si totusi sunt tot mai mulți oameni care se simt singuri. La vremea respectiva, am avut si eu urmatoarea explicatie: in trecut, oamenii erau uniti de saracie, de lipsuri. Imi amintesc ca pe vremea epocii Ceausescu (ca de altfel si in vremea razboaielor, dupa cum povesteau parintii mei), aveam prieteni adevarati, saritori, pe care ma puteam baza la nevoie; lasam usa deschisa la intrarea in casa iar prietenii intrau ca la ei acasa si nu aveam frica de hoti. In marea lor majoritate, oamenii erau egali din punct de vedere al resurselor financiare, al averilor. Acum, in goana unor oameni dupa averi, acestia agonisesc in permanenta, intervine concurenta, invidia ca asa zisii lor prieteni au mai mult decat ei si treptat-treptat, ii indeparteaza chiar si pe putinii prieteni care le-au mai ramas si devin din ce in ce mai singuri, mai tristi. Astazi, as completa explicatia afirmand ca stramosii nostri traiau pentru a fi, nu pentru a avea. Iar a fi tine de Dumnezeu. In vremurile pe care le traim astazi, se observa o pervertire a oamenilor, o indepartare si o racire a acestora fata de Dumnezeu. Egoismul si interesul personal ne izoleaza de restul oamenilor si acest simt al separarii ii face pe oameni insensibili la nevoile altora. Parintele Justin afirma :"dacă omul acceptă să se lase pervertit şi înjosit prin păcat, atunci Harul lui Dumnezeu nu mai lucrează în toată plinătatea lui, pentru că este împiedicat de voinţa rea a omului. Cu cât sunt oamenii mai învechiţi în răutăţi şi în compromisuri, nepocăite, cu atât şi posibilitatea ridicării este mai anevoioasă, şi uneori aproape imposibilă". Bunatatea, toleranta, compasiunea, ar putea fi forme ale iubirii, suficiente ca sa ne apere de raul si de uratul care ne inconjoara...

Modele de urmat

2010-12-13T18:11:00.009+02:00

Intotdeauna au existat in viata mea persoane pe care le-am admirat si apreciat foarte mult pentru modul lor de a fi, de a se comporta, de a gandi dar nu mi-am propus niciodata sa fiu ca cineva anume, sa-l copiez intocmai, in primul rand pentru ca mereu am fost eu insami, atat cu bune cat si cu rele. Am imprumutat totusi din veselia mamei mele, din corectitudinea tatalui meu si am incercat sa ma incadrez in tiparele pe care mi le-au trasat parintii mei in cei sapte ani de-acasa, de fapt in cei 19 ani, cat am locuit in casa parinteasca. Cert este ca educatia parintilor m-a ajutat foarte mult, insa mi-am stabilit propriile reguli si am urmat propriul drum in viata. Am invatat din greseli, uneori le-am repetat dar cred ca nu exista om perfect si chiar daca ne-am dori, nu cred ca am putea sa urmam un anumit model, ci doar sa-l luam ca exemplu; fiecare om este unic in felul lui si are mediul sau. Ar fi bine daca macar in perioada posturilor, deci si in aceasta perioada, l-am lua drept exemplu pe Domnul nostru Iisus Hristos. Sa ne jertfim si noi inimile pentru oamenii de langa noi, asa cum si El s-a jertfit pentru noi. Iar acum, pentru ca suntem in preajma sarbatorii Craciunului, o citez pe mama mea care frumos scria : "Acum in prag de sarbatori/ Tot omul vrea sa fie bun,/ Mai omenos, mai iertator/ Caci vine Mos Craciun!/ Ne duce gandul inapoi/ Si ne vedem din nou copii/ Zburdand cu traista prin nameti/ Tinandu-se de sotii.../ Sau ridicand subtire glas/ La o fereastra luminata/ Si anuntand nevinovat/ "O veste minunata"/ Vedem icoane de bunici,/ Parinti, surori si frati.../ Impartind pe la copii/ Placinte, nuci, colaci.../ Si-atunci si-acum/ Tot omul vrea sa fie bun/ Cand vine "Mos Craciun"!

La Multi Ani, copilasul meu !

2010-11-01T12:49:00.004+02:00

Are mama un baietel, / Frumusel si oachesel, / In picioare merge el, / Bebe, tata, zice el, / Mama se las-asteptat, / Insa nu e cu banat. / Azi un an a implinit, / Parca ieri era pitit / In burtica la mamica, / Tropaind toata ziulica, / Ciocanind nevoie mare, / Ca nu mai avea rabdare, / Vroia sa iasa la soare, / Si sa vada lumea mare. / Puiul mamei, sa traiesti, / Sanatos, voinic sa cresti, / Dumnezeu sa te pazeasca, / Si de rau sa te fereasca ! / Credinta-n El sa ai mereu, / Si astfel n-o sa-ti fie greu. / Sa traiesti cum se cuvine, / Toata viata sa faci bine. / Multi, multi, multi ani inainte, / Sa acumulezi minte, / Iubire sa daruiesti, / Si la fel sa si primesti. / Sa-nveti ce-nseamna a trai, / Bucuria de a fi. / Cu drag, Mama

Speranta si credinta

2010-10-03T10:06:00.004+03:00

De curand am primit pe mail un articol in care se evidentia o distanta prea mare (din punctul meu de vedere) intre speranta si credinta. Conform scrierii din acel articol, speranta lasa loc lenei, pe cand credinta nu si cu cat punem accentul mai mult pe speranta, cu atat lasam mai mult loc norocului sau sansei, in vreme ce persoana care crede, inlocuieste sansa cu a fi pregatit pentru ce se cere. Credinta nu-l face pe om sa se opreasca la el si sa spuna "mai mult de atat nu pot face, e dincolo de puterile mele”, ci sa spuna ca poate preface imposibilul in posibil, prin unirea cu Dumnezeu. De asemenea, se sublinia faptul ca nu-i putin lucru sa speri fata de cel lipsit de speranta, dar e putin lucru fata de cel ce crede iar conform afirmatiei unora, speranta ar fi un fel de Doamne-ajuta al ateilor. Daca ar fi sa pun la inima aceasta afirmatie, ar trebui sa-mi schimb denumirea blogului, care in loc de "Traind cu speranta" ar trebui sa se numeasca "Traind cu credinta". Totusi n-am s-o fac, pentru ca nu trebuie sa demonstrez lumii cata credinta am. Am afirmat si mai afirm ca Dumnezeu li se descopera doar celor ce cred in El. Si mai mult decat atat: nu trebuie sa minimalizam rolul deosebit pe care il are nadejdea (sinonim cu speranta) in viata crestinului, in drumul greu spre pocainta si manturire. Nadejdea este una dintre cele trei virtuti teologice: 1. Credinta, 2. Nadejdea, 3. Iubirea . Ca sa intelegem mai bine ce este de fapt NADEJEDEA, il citez pe Sfantul Ioan Gura de Aur, despre opusul nadejdeii: deznadejdea. "In viata crestinului, deznadejdea si nepasarea sunt distrugatoare. Pe cel care a cazut in pacat, deznadejdea nu-l lasa sa se ridice, iar pe cel care este in picioare, nepasarea il face sa cada. Deznadejdea il lipseste pe om de bunatatile pe care le-a dobandit, iar nepasarea nu-l lasa sa scape de relele care il apasa. Nepasarea il coboara din ceruri, pe cand deznadejdea il coboara de tot in prapastia rautatii. Iata cat de mare este puterea celor doua patimi." "Nadajduind spre Domnul si cunoscand iubirea Sa de oameni fara margini, sa alungam de la noi orice rautate si sa mergem pe calea virtutii, sa ne caim si sa ne indepartam de toate pacatele noastre, ca sa putem sa stam cu indrazneala dinaintea infricosatorului scaun de judecata al lui Hristos si sa intram in imparatia cerurilor, cu harul lui Dumnezeu".

Etapele relatiei de cuplu

2010-09-12T21:45:00.004+03:00

Specialistii afirma ca orice relatie de cuplu trece prin 5 etape: etapa de vis, care tine 2 luni si care ne poate amagi si ne poate spune ca nu exista fericirea, din moment ce este asa de scurta; etapa de deceptie, care tine 2 ani; etapa de nefericire, care tine 20 de ani, dupa ce te-ai casatorit. Aceste 3 etape se potrivesc doar oamenilor amorfi, din care fac parte si cei care se chinuie in cupluri chinuite. Mai sunt insa inca 2 etape, extraordinare, si anume: etapa iluminarii, dupa care urmeaza etapa respectului si a descoperirii aproapelui, a valorizarii partenerului. Etapa iluminarii poate surveni chiar inainte de etapa deceptiei; te poate scuti astfel de nefericirea celor 20 de ani de posibile deceptii. Etapa iluminarii este deci salvarea. De noi depinde ce lucrare vom face in cadrul relatiei de cuplu. O relatie sanatoasa, parcurge cele 5 etape. Totul este sa nu ratam etapa iluminarii, pentru ca viata este insuportabila fara iluminare. Nu exista alta cale de a suporta existenta, de la nastere la casatorie si pana la slujirile multiple ale vietii; nu exista alta cale de a dainui frumos pe lume, decat prin iluminare.

De la bebelus la copilas

2010-08-06T13:47:00.003+03:00

Unul dintre cele mai frumoase cantecele pentru copii, care i se potriveste de minune la momentul actual bebelusului meu, zice asa: "A iesit din nou la soare cel din urma puisor/ Se ridica in picioare si-o porneste-ncetisor/ Tip tip tip tip tip tip tip/ Tipa tipa tipa tip tipa tipa tipa tip". As prelungi la nesfarsit aceasta perioada de 9 luni care a trecut, de cand am nascut si pana in prezent, perioada in care m-am bucurat din plin de toate momentele unice si frumoase pe care le-am petrecut alaturi de bebelusul meu, insa timpul nu sta in loc, ci alearga grabit, lasand asupra noastra amprenta lui, transformand zilnic si vizibil trupurile noastre. Asa se face ca si bebelusul meu, care la inceput era firav si neajutorat, de ne era si frica sa-l atingem, ca sa nu-i rupem ceva, a capatat putere, are deja 8 dintisori, s-a ridicat in picioare, incepe usurel sa mearga si devine din ce in ce mai sigur pe el, transformandu-se vizibil din bebelus in copilas; vorba unui vecin: uite-asa, mergem la scoala. Noroc ca am imortalizat pe hartie fotografica si DVD-uri toate momentele importante de pana acum, pentru ca doar asa mai putem da timpul inapoi, retraind nostalgic si duios, cel mai frumos film al vietii noastre. Sa ne ajute Dumnezeu sa ne bucuram si in continuare de toate stadiile vietii noastre, pana la adanci batraneti.

Lacrimi pentru parinti

2010-07-03T17:20:00.005+03:00

Ati fost parintii mei..., acum am ramas cu amintirea voastra si a tot ce-a fost frumos... ; ati parasit aceasta lume, lasand in urma lacrimi, intristare dar si speranta ca ati plecat intr-o lume mai buna, in care nu exista durere si suferinta. Ce frumos scriai maicuta mea : "Am fost si eu ca fiecare,/ Un fulg de nea, venit din zare/ Sa vad ce-i viata pe Pamant/ Si-apoi sa intru in mormant... / Si viata este "o minune"/ E scurta insa... si atunci/ Sa faci frumoasa orice clipa,/ Sa nu ti-o-mpovarezi si tu/ Caci n-ajungi sa o-ntelegi bine,/ Decat atunci cand simti / Ca pleaca de la tine..." Dragii mei parinti, oriunde v-ati afla, sa stiti ca nu va voi uita si va pastrez in suflet o vie amintire, pana cand ne vom revedea...

Despatimirea proprie

2010-06-24T17:27:00.006+03:00

Un cunoscator afirma ca adevarata dragoste pentru aproapele este despatimirea proprie. Cand vom fi scapat de toate patimile si vom fi ajuns sa iubim cu o iubire tot mai crescanda si jertfelnica, atunci aproapele nostru nu va mai avea decat de castigat odihna si bucurie. Fara a ne jertfi pe noi insine in fata celui de langa noi, nu il putem vindeca pe acela de neputintele sale, de orbire sufleteasca ori chiar de rautate. Doar schimbandu-ne noi insine, putem schimba lucrurile in jurul nostru. Doar lucrand cele ale lui Dumnezeu putem sa vindecam patimile sotiei, ale sotului, ale mamei, ale copilului, ale vecinului ori ale prietenului. Daca noi insine nu putem scapa de anumite patimi, zilnic luptand cu ele, daramite cel de langa noi, prin lucrarea noastra, care este una omeneasca. Nu omul il schimba pe om, fie el chiar si mama, preot ori psiholog. Dumnezeu este singurul care vindeca pe om de orice cadere, de orice neputinta. Insa nici Dumnezeu nu face aceasta fara voia omului bolnav. Cand Hristos vroia sa vindece un bolnav, il intreba: "Vrei tu sa te faci sanatos?" Intrebarea poate parea unora drept inutila sau chiar comica, insa prin aceasta se arata faptul ca nici in cele mai evidente nevoi, Hristos nu lucreaza de capul Lui, ci numai si numai cu acordul omului. Dumnezeu ne randuieste neincetat noi si noi prilejuri de a fi buni, de a ne smeri in fata celui de langa noi, de a-i castiga inima cu dragostea noastra, de a arata ca am inteles si noi ceva din Jertfa lui Hristos pe Cruce. Calea lui Hristos este crucea de fiecare zi. Tot timpul vrem sa il schimbam pe cel de langa noi. Nu e bine ca face asa, nu e bine ca ii place acel lucru, nu e bine ca merge acolo, nu e bine ca sta cu acea persoana. Tot timpul suntem cu ochii pe cel de langa noi. Judecam neincetat pe cei pe care ii intalnim in calea noastra, in metrou, in trafic, in lift, la serviciu, acasa si oriunde. Ocupandu-ne mintea cu analizarea celor de langa noi, uitam cu adevarat de noi insine. Cel care isi vede pacatele, nu mai are vreme sa vada pacatele celui de langa el. Sfintii Parinti ne indeamna sa nu il osandim pe aproapele nostru, caci noi ii cunoastem pacatul, dar pocainta nu i-o stim. Asa trebuie sa marturisim: indreptand degetul spre noi, iar nu spre celalalt. Sa fim prieteni cu toti oamenii, dar cu gandul sa petrecem singuri. Sa luam aminte ca nu cumva sa lucram in Biserica cele ce nu sunt ale lui Dumnezeu. Fiecare sa isi vada de ale sale, urmand cuvantul care zice: "Fii egoist intru acestea, vezi-ti doar pacatele tale si ingrijeste-te de ele."

Zambetul molipsitor

2010-05-08T18:19:00.002+03:00

Nu degeaba se spune ca "un om trist ia decizii cu sufletul iar un om vesel ia decizii cu capul"; mi s-a intamplat si mie sa procedez asa cum se spune, atat la veselie, cat si la tristete. Citeam undeva ca modul in care ne manifestam bucuria spune multe despre personalitatea noastra. Timizii se abtin sa rada, chiar isi acopera gura. Melancolicii surad cu nostalgie. Strengarii zambesc cu subinteles. Fericitii radiaza. Asadar, sa ne studiem modul cum zambim - cu gura larg deschisa aratandu-ne intreaga dantura, sau schitand o usoara miscare a buzelor, sau in coltul gurii, sau chinuit de parca ar fi un rictus, nicidecum un zambet si sa vedem in ce categorie ne incadram si daca suntem multumiti de ea. Specialistii spun ca rasul combate bolile si alunga stresul. Cand radem muschii se contracta, sangele este impins catre inima, respiratia se imbunatateste. Sunt suficiente motive pentru a pleda in favoarea veseliei. O fata zambitoare si o voce vesela va atrage intotdeauna privirile si simpatia. Ca mama, am descoperit si eu cat de fericita ma face zambetul si rasul propriului copil. O casa plina de clinchetul vesel al copilului este o casa a bucuriei si a dragostei de viata. Copilul care rade inseamna ca este sanatos, ca se dezvolta bine, ca nu are probleme. Iar parintii se hranesc cu aceasta stare. Nimeni nu poate ramane stana de piatra in fata unui chip radios. Totul se insenineaza in jur. Asa ii determinam si pe ceilalti din casa, din familie, din anturaj, sa zambeasca, sa fie impliniti si fericiti. Se stie ca rasul este molipsitor. Voi face tot posibilul sa-l incurajez pe copilul meu sa fie mereu vesel, zambitor, sa gandeasca pozitiv, sa priveasca toate problemele vietii dintr-un unghi mai relaxat si sa nu-si piarda simtul umorului in nici o imprejurare. Se spune ca atunci cand zambeste, o persoana este mai frumoasa si mai interesanta. Mai mult decat oricare alta natie, romanii stiu sa faca haz de necaz. Este o metoda superioara si elevata de supravietuire. Putem scapa de tensiuni printr-un ras molipsitor. Deci, sa radem ori de cate ori avem un motiv. Rasul nu are varstă. Sa nu mai luam necazurile in serios caci ne vor deprima si mai tare. Sa zambim si lumea va zambi alaturi de noi!

Relatii predestinate

2010-04-20T16:43:00.005+03:00

Nu stiu cum se face dar de cate ori cunosc cate o persoana noua, descoperim ca avem cunostinte comune sau ca inainte sa ne cunoastem, am trecut de multe ori una pe langa cealalta si am frecventat aceleasi locuri, fara sa stim una de existenta celeilalte, pana cand in final ne intersectam; de aici si expresia "ce mica e lumea". Astfel, am ajuns la concluzia ca persoanele pe care le cunosc, mi-a fost dat sa le intalnesc si ca nimic n-a fost intamplator; parca cineva acolo sus vegheaza asupra noastra si face cu noi tot felul de permutari, aranjamente si combinari de "n" luate cate "k", punandu-ne in tot felul de situatii si intamplari, care puse cap la cap, construiesc filmul vietii noastre. Asa s-a intamplat si in cazul intalnirii cu sotul meu - chiar daca pasii ne-au purtat in urma cu aproape 15 ani prin aceleasi locuri, nu ne-a fost dat sa ne intalnim, probabil pentru faptul ca nu eram pregatiti sa ne unim sufletele cand eram mai tineri; prin urmare, intalnirea noastra ne-a fost data tarziu in vreme, insa cred ca a meritat asteptarea si de o parte si de alta. Acum culegem roadele intersectarii noastre pe aceeasi carare a vietii si sper din tot sufletul sa tinem acelasi drum, pana la sfarsitul zilelor noastre si sa ne bucuram impreuna de ce ne este dat, iar daca ne jucam un pic si interpretam dupa cifrele zilelor de nastere, 29=2+9=11=1+1=2 (noi amandoi) iar de curand +1=3 (noi trei) :)

Intamplari cu Sfinti

2010-03-05T10:13:00.007+02:00

Mereu ma minunez de lucrarile pe care le fac Sfintii in vietile noastre. Mi-aduc aminte de o lucrare a Sfantului Dumitru cel Nou Basarabov, se intampla chiar de ziua lui, era intr-o Duminica; eram in masina cu sotul, ne duceam la munte, sa ne bucuram de superbul peisaj de la Trei Brazi. Plecasem pe la ora 9 din Bucuresti si ascultam un post de muzica la radio. In jur de ora 10, ni s-a schimbat brusc postul, comutandu-se singur pe Trinitas. Eu si sotul ne uitam mirati unul la altul. Tocmai incepuse Sfanta Liturghie. Ne-am zis ca este un semn si ca trebuie sa ascultam slujba. In final, am ajuns si la munte dar pe drumul de la Predeal la Trei Brazi, masina a inceput sa scoata un fum gros, ca nici nu mai vedeam in spate. Am oprit, am verificat dar masina n-avea nimic defect, de fapt nici n-ar fi trebuit sa aiba, ca era noua si avea si o marca de prestigiu. Ne-am intors din drum intr-un loc mai ferit ca sa putem sa o verificam mai bine. Am constatat ca nu mai scotea nici un pic de fum. Atunci am hotarat sa mai facem o incercare de a ajunge la Trei Brazi, mai ales ca nu mai erau decat vreo 200 de metri pana la superbul peisaj pentru care plecaseram de acasa. Exact in acelasi loc ca si prima data, masina a inceput din nou sa scoata fum gros. Atunci, mai in gluma, mai in serios, ne-am gandit ca e numai lucrarea Sfantului Dumitru, care s-a suparat pe noi ca ne-am dus la munte, in loc sa ne ducem in pelerinaj la moastele sale aflate la Catedrala Patriarhala. Gluma, negluma, am facut cale intoarsa la Bucuresti si i-am spus sotului sa ma duca direct la Catedrala, ca vreau sa ajung la moaste. N-a contat asteptarea de peste 3 ore, cat am stat la rand, caci era foarte multa lume; eram atat de fericita ca am ajuns sa ma inchin la moaste. I-am multumit Sfantului Dumitru si l-am rugat sa ma ierte ca initial l-am ocolit, din lene si comoditate. O alta intamplare bizara a fost cand ne-am dus in insula Corfu, sa ne inchinam la moastele Sfantului Spiridon, mare facator de minuni. Era de Florii , cand avea loc o intreaga ceremonie de scoatere a moastelor si de plimbare a lor in ritm de fanfara, prin toata capitala Corfu Town (Kerkyra in limba greaca). Am vrut atunci sa inregistrez video toata ceremonia de la scoaterea din biserica si in continuare prin oras. Toate bune si frumoase, pana in momentul cand preotii cu moastele au ajuns in dreptul meu. Exact in momentul acela mi s-a inchis camera video, neputand sa filmez nimic. Am pus un DVD nou, oarecum intristata ca n-am reusit sa filmez un moment important. Am filmat toata ceremonia in continuare, convinsa ca de data asta va fi totul ok, insa n-a fost asa. Cand am ajuns la hotel, curioasa sa vad ce-am filmat, aproape toate DVD-urile dadeau erori. N-a mers decat unul in care surprinsesem doar cateva cadre de la departare. Mi-a parut rau, mai ales ca ii promisesem si preotului - duhovnic ca ii vom duce inregistrarile sa le vada, caci dansul nu ajunsese pana atunci la moastele Sfantului. Si de aceasta data, sunt convinsa ca a fost lucrarea Sfantului Spiridon, care n-a dorit sa il filmez iar mesajul pe care a vrut sa-l transmita a fost clar: cine vrea sa ma vada si sa participe la ceremonia mea, sa vina personal la mine. Bine ca macar m-a lasat sa-l pozez. Oricum, bucuria pe care o port in suflet, ca am ajuns sa ma inchin la moastele sale, imi este suficienta. Prin lucrarile lor, Sfintii ne intaresc si mai mult in credinta in puterea lor care vine de la Dumnezeu si care ne face sa reflectam asupra faptului ca doar prin El totul este posibil.

De ziua mea

2010-02-11T14:15:00.003+02:00

Astazi e ziua mea, zi frumoasa ca mine..., vorba vine, ca afara ploua si e urat. In sufletul meu insa e cald si soare, pentru ca imi petrec ziua cu puiul meu cel mult dorit, pe care mi l-a dat Dumnezeu si care mi-a daruit cele mai frumoase surasuri si dragalasenii, create special pentru mine; nici ca se putea un cadou mai frumos. Ii multumesc in fiecare zi lui Dumnezeu si-L rog sa-mi ajute sa-mi vad puiul mare, sanatos, sa ne aiba in paza si sa ne ocroteasca.

Un an nou cu bucurie

2010-01-08T14:43:00.002+02:00

Am pasit in anul nou cu bucurie si implinire dar si cu speranta ca aceasta stare ma va insoti pe tot parcursul anului si mai departe, pana la adanci batraneti. As vrea sa uit de griji, de neputinte, sa las la o parte temerile si sa-mi deschid si mai mult inima prin credinta, ca sa pot sa strig si eu: Am in mine comoara duhului, o am ! Am dobandit in inima mea viata vesnica !

Curatirea prin lacrimi

2009-12-11T11:11:00.003+02:00

Azi am avut imboldul sa citesc in agenda duhovniceasca, sa vad ce scrie la ziua de astazi si am avut placuta surpriza sa aflu ca si azi e ziua mea onomastica, in ziua de pomenire a Sfantului Daniil Stalpnicul din Samosata. Eu sarbatoream ziua numelui in data de 18 decembrie, adica de ziua Cuviosului Daniil Sihastrul dar uitandu-ma in calendar, am vazut ca mai am o zi onomastica si in data de 17 decembrie, cand se pomeneste Sfantul Proroc Daniil. Tind sa cred ca nu intamplator am avut acest imbold, ci mai degraba mi-a fost trimis ca sa-mi reaminteasca urmatoarele: "Daca nu vrei sa suferi necaz si stramtorare, cel putin nu spune ca lucrul sfintirii este cu neputinta. Caci cel ce spune aceasta tagaduieste curatirea; pentru ca fara lacrimi nu s-a auzit din veac sa se fi curatit de intinaciunea pacatului vreun suflet care a pacatuit dupa Botez". Maine este ziua de cinstire a Sfantului Ierarh Spiridon al Trimitundei, mare facator de minuni iar Cuvantul din ziua de maine ne spune: "Daca recunoasterea intelepciunii celei adevarate si a cunoasterii lui Dumnezeu ni se va da prin litere si studii, fratilor, ce nevoie ar mai fi atunci de credinta sau de dumnezeiescul Botez sau de Impartasirea Tainelor Sale? Nici una. Dar pentru ca lumea prin intelepciunea ei n-a cunoscut pe Dumnezeu, a binevoit Dumnezeu sa mantuiasca pe cei ce cred prin nebunia propovaduirii."

Minunea lui Dumnezeu

2009-11-13T21:16:00.003+02:00

Niciodata pana acum, nu am asteptat sa vina toamna, cu atata placere si nerabdare. Inca de cand eram in scoala generala, venirea toamnei era pentru mine motiv de intristare, de melancolie, generat de schimbarea anotimpului cald si insorit, cu cel rece si inorat dar si din cauza faptului ca se termina vacanta, distractia si reincepeau scoala si responsabilitatile. Toamna aceasta insa, mi-a adus cea mai mare bucurie din viata mea, pe care o asteptam de multa vreme si pe care Dumnezeu mi-a daruit-o in cele din urma, prin minunea dobandirii pruncului cel mult dorit. Nu mi-am inchipuit ca o mogaldeata ca acesta va fi in stare sa-mi schimbe viata si sa mi-o umple intr-o asa mare masura... Ii multumesc lui Dumnezeu in fiecare zi pentru acest dar divin si nu vreau sa las nici o zi fara ca sufletul meu sa se umple de bucuria fiecarei clipe petrecute alaturi de ingerasul meu.

Vorbe de duh

2009-10-16T18:03:00.003+03:00

Unul dintre citatele celebre ale marelui poet, ilustru ganditor si om de stiinta german Goethe, citat pe care l-am folosit si eu ca motto, inca de cand eram eleva in scoala generala, cand il scriam pe prima pagina a caietului de limba si literatura romana, este urmatorul: "Nu lasa nici o zi fara sa citesti ceva sau fara sa asculti ceva frumos". Urmez si acum acest indemn, pentru ca este o metoda buna de a ma relaxa, de a ma incarca cu ganduri frumoase, pozitive, pe care le folosesc drept hrana mentala si sufleteasca. Astazi mi-au mers la inima vorbele de duh din Evanghelia : Lc 7, 31-35, pe care le-am gasit scrise in agenda duhovniceasca, la ziua de astazi : "Sa nu fie fratilor, ca noi sa aducem vreodata roada de neghina pentru ca am primit din trandavie samanta raului in inimile noastre. Fie insa sa aducem lui Hristos inmultite de treizeci de ori, de saizeci de ori si de o suta de ori cele cultivate in noi prin Duhul si care sunt iubirea, bucuria, pacea, blandetea, bunatatea, indelunga-rabdarea, credinta, infranarea, hranirea cu painea cunostintei."

Libertarianism sau determinism

2009-09-03T19:30:00.006+03:00

Au fost situatii in viata mea de pana acum, cand a trebuit sa iau decizii foarte importante, si totusi sa nu stiu care dintre variantele pe care as fi putut sa le aleg, ar fi cea mai buna; balanta parca inclina la fel pentru fiecare in parte. Atunci intervenea liberul arbitru, adica acea putere sau abilitate a mintii mele prin care luam deciziile. Toate au fost bune si frumoase pana in momentul cand a trebuit sa iau o decizie de viata sau de moarte si am ales-o pe cea din urma. Ceea ce a urmat a fost groaznic, mi-a afectat atat de mult sufletul si psihicul, incat cu greu mi-am revenit. Am inteles insa un lucru si anume ca pe langa libertarianism, exista si determinismul, adica actiunile umane nu sunt libere, ci mai degraba sunt rezultatul influentelor, a circumstantelor externe care nu sunt sub control individual, ca totul este predeterminat, este dat mai inainte. Determinismul este de doua tipuri : divin si natural. Determinismul divin explica toate fenomenele facand apel la cauze divine, Dumnezeu fiind omniscient stie ce se va intampla. Determinismul natural considera ca totul este predeterminat prin cauze naturale. Acesta din urma afecteaza libertatea umana numai in masura in care acceptam ca factorii naturali ce actioneaza la nivelul corpului se rasfrang asupra sufletului. Aceasta intelegere m-a facut sa pun sub semnul intrebarii validitatea liberului arbitru si sa cred ca nu exista nici libertarianism absolut dar nici determinism absolut. Cred insa ca sta in libertatea noastra de a urma planul divin sau de a-l refuza, fiindca singurul care are fiinta pe termen lung e acest plan divin. Dumnezeu nu este responsabil de producerea raului, caci el inca de la inceput a lasat omului posibilitatea de a alege. Sper ca de acum inainte, sa primesc intotdeauna harul divin, pentru a lua cele mai bune decizii, care sa-mi aduca pacea in inima si in suflet.

Inchizand cicluri

2009-08-10T17:59:00.004+03:00

Parafrazandu-l pe romancierul brazilian Paulo Coelho, afirm si eu si sustin urmatoarele: Intotdeauna este bine de stiut cand anume se termina o etapa din viata. Faptele trec si trebuie lasate sa treaca. De aceea este asa de important sa distrugi amintiri, sa faci un cadou, sa-ti schimbi casa, sa rupi hartiile, sa arunci documente vechi. Acum zambesc si ma bucur, gandindu-ma ca zilele trecute - inainte sa primesc pe mail mesajul cu titlul postarii mele - chiar asta am facut (mai putin sa-mi schimb casa dar abia astept sa vina vremea cand o s-o fac si pe-asta...). La mine, momentul de a inchide capitole din viata mea si de a ma desprinde de ceea ce nu se mai regaseste in viata mea, a venit destul de tarziu si inca mai imi trebuie timp sa ma desprind de tot dar trebuie s-o fac, ma simt bine ca am inceput si o s-o duc la bun sfarsit. Am inteles ca viata nu se afla decat inainte, niciodata inapoi; daca trec prin viata lasand "usi deschise" pentru orice eventualitate, niciodata nu ma voi putea desprinde de trecut, nici nu voi trai ziua de astazi cu multumire. Important este ca acum pot sa inchid si sa las in urma momente ale vietii, momente care se incheie; am devenit mai puternica sau cel putin asa vreau sa cred. Nimeni si nimic nu este indispensabil. Nici o persoana, nici un loc, nici o munca. Nimic nu este vital pentru a trai, pentru ca atunci cand cineva vine pe lume, vine singur si tot singur pleaca din lume. Asta e viata !

Trecerea dincolo...

2009-07-22T16:54:00.003+03:00

Lucrul cel mai trist in viata este atunci cand pierzi pe cineva drag..., pana la acel moment nu constientizezi cat de greu de suportat este pierderea persoanei respective. Stim cu totii ca suntem muritori si ca nimeni nu scapa de moarte dar tot ne gaseste nepregatiti sufleteste un astfel de moment. De aceea, cred ca din cand in cand ar fi bine sa ne indreptam gandurile si catre acest aspect neplacut al vietii si sa incercam sa intelegem esenta vietii si a mortii, sa ne punem intrebarea (si sa ne dam si raspunsul) de unde venim, care este rostul nostru in lume si incotro ne indreptam... iar daca intelegem corect aceste lucruri si traim in consecinta, totul devine parca mai usor de suportat, vom privi moartea nu ca pe ceva final , ci ca pe o trecere in lumea de dincolo - care poate fi mai buna sau mai rea, in functie de modul cum ne-am dus viata pe acest pamant.

Nu taia din cruce !

2009-06-26T17:17:00.003+03:00

Dintre toate mesajele care cicula pe net iar pe unele dintre ele le-am primit si eu prin mail de la prietenii mei, am pastrat cateva care mi-au atins sufletul si pe care doresc sa le impartasesc in continuare. Unul dintre acestea, are indemnul: Nu taia din cruce ! si urmeaza un moment de cugetare .... pentru cine intelege. Mesajul este insotit de cateva desene sugestive, in care sunt prezentati mai multi omuleti ce isi cara crucile, unele mai grele, altele mai usoare, dupa cum le-au fost randuite. La un moment dat, unul dintre omuleti se plange la Dumnezeu ca este prea grea crucea lui si Il roaga sa o scurteze, sa o faca mai usoara ca sa poata sa o care mai bine. Fericit ca ruga i-a fost ascultata, ajunge la o prapastie. Ceilalti omuleti care nu s-au plans si si-au carat crucile asa cum le-au fost date, le-au folosit ca un pod si au reusit sa treaca dincolo de prapastie dar omuletul nostru care a taiat din cruce, n-a putut deoarece crucea lui era prea scurta, ajungea doar pana la jumatatea prapastiei. Acum vine morala : De mult prea multe ori ne plangem de crucea ce trebuie s-o purtam... dar ceea ce nu realizam noi este ca ea ne pregateste pentru prapastiile vietii... pe care Dumnezeu le vede cu mult inainte ca noi sa ajungem la ele ! Oricare ne-ar fi incercarea, oricare ne-ar fi durerea... sa nu uitam ca intotdeauna apare soarele dupa ploaie !!! Noi ne luptam, uneori cadem si esuam... dar Domnul este intotdeauna gata sa raspunda la chemarea noastra ! El cunoaste fiecare durere, vede fiecare lacrima si cu un cuvant de-al Sau poate indeparta orice frica ! Suspinele pot sa ne umple noptile... dar dispar deodata, cand vine dimineata ! Salvatorul nostru ne asteapta intotdeauna ca sa ne dea Pacea, Harul si Dragostea Lui .

Salvarea prin credinta

2009-05-04T18:55:00.004+03:00

Intr-una din noptile trecute am avut urmatorul vis: "Inainte, oamenii erau dominati de duhul mandriei, orgoliului si al trufiei iar prin faptele lor pacatoase se indreptau pe calea fara intoarcere a pierzaniei. Atunci, Maica Domnului, din iubire de oameni, a trimis pe pamant Biserica sa, in care oricine intra cu credinta se salva." Analizand visul, l-am interpretat ca pe o retrospectiva din viitor, asupra a ceea ce se intampla in prezent iar perspectiva viitorului mi-a aparut deosebit de incurajatoare. Practic, nu vor mai exista decat oameni care se vor salva prin credinta in calea mantuirii - care incepe din Biserica vazuta de pe pamant si sfarseste in Biserica nevazuta din ceruri. Astfel, mesajul pe care l-am primit in subconstient sub forma unui vis este foarte clar: de la Dumnezeu am iesit si iarasi la Dumnezeu ne intoarcem. Fericit cine se intoarce...

Rostul incercarilor

2009-04-29T20:01:00.010+03:00

Citind din cartea parintelui Arsenie Boca, ce m-a inspirat si in alegerea titlului acestei postari, mi-am intarit convingerea ca incercarile pe care ni le trimite Dumnezeu de-a lungul vietii au rostul lor nevazut iar reusita in intelegerea lor, e o lumina in sufletul mintii. Toate intamplarile si imprejurarile prin care trecem in viata, printre alte rosturi il au si pe acela de a scoate la iveala cele sadite in ascunsul omului, in firea lui, fie bune, fie rele, precum si lupta dintre ele. Si fiindca in om sunt doua inclinari: una catre Dumnezeu si alta catre sine (impotriva lui Dumnezeu), incercarile si ispitele pun omul fie intr-o valoare, fie intr-o negatie. Scriptura lamureste ca unora ispitele le sunt spre mantuire si altora spre pierzare. Cei inclinati spre Dumnezeu, in incercarile care au rostul lamuririi, uneori ca prin foc, se purifica. "In lupta voastra cu pacatul nu v-ati impotrivit inca pana la sange. Si ati uitat indemnul care va graieste ca unor fii: "Fiul meu, nu dispretui certarea Domnului, nici nu te descuraja cand esti certat de El. Caci pe cine il iubeste Domnul il cearta, si biciuieste pe tot fiul pe care-l primeste. Rabdati spre inteleptire. Dumnezeu va ia ca pe niste fii. Si care este fiul pe care tatal sau nu il pedepseste?"" (Evrei 12, 2-7). In ceea ce ma priveste, sper ca am ajuns sa inteleg rostul incercarilor prin care am trecut si pedepsele pe care le-am primit si mi-as dori din tot sufletul ca semnele pe care le percep in momentul de fata, sa se traduca prin ceea ce chiar si numele meu exprima conform explicatiilor din Dictionarul Onomastic Crestin si anume: "Dumnezeu s-a indurat".

Sensibilitate versus sentimentalism

2009-03-06T16:09:00.005+02:00

De multe ori am avut tendinta de a amesteca aceste doua notiuni dar ele sunt foarte diferite una de alta. Sentimentalismul este de fapt calea cea mai scurta catre deceptie si esec; ne poate frana stradaniile, lasandu-ne amagiti de iluzii. Tot el evoca trecutul intr-un mod idilic, reusind chiar sa preschimbe cele mai rele clipe ale vietii nostre in tristete, clipe pe care ajungem de multe ori chiar sa le regretam. Sentimentalismul este o pierdere de vreme, care nu foloseste decat la reeditarea trecutului, dandu-ne iluzia ca era mai bine pe vremea aceea. Suntem asadar atrasi de o minciuna, atat de mare, incat ea ne convinge ca realitatea prezenta nu e demna de atentia noastra si ne face sa ignoram prezentul, infranandu-ne in incercarea de a mai realiza ceva. Sensibilitatea insa, este motorul creatiei, ne da posibilitatea de a crea, de a imagina si de a realiza si ma refer aici la sensibilitatea pura, autentica, nu la cea exagerata, afectata, puerila - care nu poate infaptui nimic, fiind prea ocupata sa se tanguie. Persoanele inzestrate cu sensibilitate se bucura de tot ce exista pe lume, fie ca e vorba de un fir de iarba, de un ghiocel sau de un catel. Am invatat ca primul lucru pe care trebuie sa-l fac atunci cand sunt in impas si vreau sa ies din el este sa nu mai revin asupra trecutului; sa-mi impun sa traiesc clipa, fara a cadea in lantul amintirilor iar cand imi mai vin astfel de ganduri, sa ma duc sa ma plimb sau sa vad un film comic sau sa ma intalnesc cu prietenii dar mai ales sa evit repetarea unor greseli. Evenimentele din trecut nu trebuie sa-mi carmuiasca viata, trebuie sa fiu dispusa sa fac si sa vad altceva si sa nu-mi ratez acest prilej.

Retete de post manastiresti

2009-02-26T14:20:00.006+02:00

Pana acum un an si jumatate, n-as fi crezut ca as fi putut sa tin un post intreg. Pana atunci, ma amageam ca postesc, pentru ca mai mult de doua saptamani, n-am tinut niciodata. Cand m-am dus insa prima oara la duhovnicul meu si mi-a zis sa tin tot postul, am incercat sa negociez cu dansul, sa-i spun ca e greu, ca n-am tinut pana atunci si ca o sa tin doar prima saptamana si ultima. Atunci, m-a sfredelit cu privirea si m-a apostrofat in felul urmator: "Ce vorbesti ?, e ca si cum ti-ai pune palarie pe cap si bocanci in picioare si in rest... ?! Ia, tine mataluta tot postul si-ai sa vezi ce bine o sa-ti fie." N-am mai comentat dar parca ne cazuse cerul in cap si mie si lui barbatu-meu (ca si el era in aceeasi situatie ca si mine), la gandul ca n-o sa ne putem domoli stomacurile dar n-am avut ce sa facem, pentru ca incuviintasem si ne-am apucat sa tinem post... A fost mai greu pana ni s-a obisnuit organismul cu noul regim de mancare dar dupa aceea, eu cel putin, chiar nu mai simteam nevoia sa mananc altceva decat mancare de post. Adevarul este ca ne-am si preocupat si-am cautat tot felul de retete si carti de bucate si asa cum zice vorba - cine cauta gaseste -, am dat peste niste carti extraordinare, in care am gasit niste retete despre care nici nu stiam ca exista. Asa se face ca in biblioteca mea culinara, stau astazi insirate nu mai putin de douasprezece carti (inafara de ghiduri practice si retete volante), cu retete din bucataria romaneasca, indiana, chineza, mexicana, thailandeza, cu sosuri, condimente si salate . Pai sa tot gatesti si sa tot mananci in conditiile astea. Totusi, retetele cele mai des consultate si aplicate de catre mine sunt cele din cartea scrisa de Radu Anton Roman (mai ales cand nu este post), asta si pentru faptul ca sunt prezentate intr-o maniera originala, placuta si plina de haz si care te imbie sa le pui in practica. Strict pentru mancarurile de post, folosesc cartea "Mancaruri si dulciuri de post", scrisa de presbitera Garoafa Coman, careia ii multumim si noi, pentru ca ne ajuta prin retetele dansei atat de diversificate, sa trecem usor prin perioada de post, ba chiar sa ne dorim sa vina si sa simtim din plin foloasele postului, in propriile noastre trupuri si suflete. De asemenea, tot pentru perioada postului, folosesc si "Carte de bucate manastiresti" , scrisa de Parintele Dionisie Voinescu si Mihaela Ion. Chiar astazi am gatit dupa ea varza a la Cluj, cu specificatia ca fiind saptamana branzii si nu avem voie carne, am folosit soia granule in loc de carne tocata, dar chiar si asa, sta pisica in coada de buna ce e. Doctorul Boerescu Cristian afirma ca : "Ratiunile pentru care trebuie sa postim sunt mult mai profunde decat par a fi la prima vedere. Omul isi atrage nenorocirile asupra sa din cauza incalcarii, constiente sau nu, a legilor universale ale firii. Fiecare pacat sau greseala pe care am savarsit-o si-a lasat urma in noi, sub forma asa-numitelor reziduuri Karmice (legea Actiunii si Reactiunii sau, cu alte cuvinte, "Cine seamana vant, culege furtuna". Postind, aceste "impuritati" se elimina gradat si Lumina launtrica se va manifesta din ce in ce mai pregnant in noi. Astfel, vom deveni mult mai usori si mai fericiti. Ca urmare a abtinerii de la hrana, vom putea mai apoi sa ne abtinem cu usurinta de la sentimente si ganduri negative. In acest sens, Sfintii Parinti ne spun ca "fara infrangerea pantecelui, nu este posibila ascensiunea spirituala", indemnandu-ne sa "ne ostenim cu fapta buna pentru implinirea poruncilor"." iar Sfantul Ioan Scararul spunea prin vorbele sale pline de duh :"E nevoie de multa vitejie spre a birui pofta stomacului. Cel ce a pus stapanire pe ea isi deschide drum singur spre eliberarea de patimi si spre desavarsita infranare".

Modificarea gandirii

2009-02-23T17:11:00.011+02:00

Evenimentele care s-au derulat in viata mea, atat cele placute cat si cele neplacute, s-au revarsat ca un torent asupra mea, reusind la un moment dat sa ma copleseasca, punandu-si amprenta asupra gandirii, emotiilor si sentimentelor mele. Valul evenimentelor triste, dureroase, din ultima perioada, a fost atat de mare, incat n-am mai putut sa le fac fata la un moment dat si am cedat nervos. Amintirile neplacute imi reveneau tot timpul in memorie, emotiile nocive se napusteau asupra mea, gandurile imi devenisera negre, pline de amaraciune si inerent mi-au afectat si sanatatea. Eram neputincioasa, atat din punct de vedere fizic, cat si psihic. Cei apropiati nu reuseau sa ma ajute, pentru ca refuzam orice ajutor, ma simteam neinteleasa si singura. Aproape ca-mi pierdusem speranta ca lucrurile vor reveni pe fagasul cel bun. Atunci, am facut un lucru care avea sa-mi schimbe radical viata - am inceput sa ma rog la Dumnezeu sa ma ajute. Rugaciunea a fost atat de intensa si puternica, incat efectul l-am resimtit din plin in zilele ce au urmat iar evenimentele ulterioare, mi le-a ordonat Dumnezeu, astfel incat sa-i simt neincetat prezenta alaturi de mine si am stiut ca nimic nu a fost intamplator. De la minunea pe care a facut-o in ceea ce priveste sanatatea mea, continuand cu miracolul ca mi-a trimis in mana printr-un inger pazitor un ziar in care se prezenta o biserica si o icoana facatoare de minuni si culminand cu faptul ca mi-a purtat pasii spre acea biserica in care am intalnit un duhovnic plin de har, care parca ma astepta sa-mi deschida ochii, sa-mi lumineze mintea si sa-mi arate ca trebuie sa-mi schimb modul de viata, de gandire. A fost o schimbare radicala, nu as fi crezut pana atunci ca as fi putut sa ma transform atat de mult; cand privesc in urma parca nici nu am fost una si aceeasi persoana cu cea care sunt acum. Inainte eram una dintre persoanele care credeam ca pot sa iau de la viata tot ce doresc, prin diferite mijloace specifice acestei lumi desarte si trecatoare iar Dumnezeu m-a lasat sa cred asta pana in momentul cand m-a pus sa platesc pentru tot. Acum Ii multumesc pentru toate cate mi-a dat si pentru faptul ca nu m-a pierdut, ci a asteptat sa ma intorc catre El si sa-L descopar.

Vesnic tanara

2009-02-18T16:36:00.004+02:00

Desi am intrat in al patrulea deceniu de viata, se pare ca acest lucru nu este vizibil - nici macar la varsta de acum - in ochii persoanelor pe care le intalnesc pentru prima oara. Daca la 20 de ani credeau ca am 15 iar la 30 de ani imi dadeau 20, ei iata ca de la 40 de ani, din domnisoara nu ma scot... Pe de o parte, este un lucru bun - ce femeie nu si-ar dori la un moment dat sa arate cu mult mai tanara decat este? Pe de alta parte insa, sunt pusa in niste situatii jenante si-mi vine in minte acum o intamplare de la un restaurant, cand eram la masa cu sotul si conversam, sotul avea mana stanga pe masa, i se vedea foarte clar verigheta pe inelar, eu ma jucam cu mana lui si vine chelnerul sa ne ia comanda : ce serveste domnul? dar domnisoara?... in primul moment m-am incordat ca o pisica, imi venea sa-i bag verigheta mea in ochi chelnerului, ca sa nu mai creada ca sunt altcineva decat sotia sotului meu ! mi-am stapanit furia dar dupa ce a plecat chelnerul, mi-am varsat nervii pe barbatu-meu zicand: bine draga, nu ti-e rusine sa iesi la restaurant cu domnisoarele ?!? tu, om insurat... Acum imi vine sa rad dar sincer, n-as vrea sa se repete intamplarea. Lasand insa la o parte situatiile jenante, faptul ca lumea ma vede asa cum ma simt si eu - mult mai tanara decat sunt, imi creaza o stare de bine, de optimism, stare pe care sper sa o am si in al cincilea deceniu de viata.

Evaluarea propriilor valori

2009-02-12T10:20:00.004+02:00

In ziua asta ploioasa de ti-e mila sa lasi si un caine afara, nu am chef de lucru si cred ca nici colaboratorii mei, asa ca stau cuminte si nu sun pe nimeni cu propuneri de afaceri, ca sa nu intampin vreun refuz. Totusi, trebuie sa fac ceva constructiv, ca sa nu ma simt ca o leguma, asa ca m-am apucat sa-mi evaluez propriile valori, adica acelea care in mod constient sau nu, imi modeleaza viata si nu ma refer la cele pe care le-am mentinut din obisnuinta, din conditionare, ci la cele care corespund unui lucru fundamental, statornicit in fiinta mea. Astfel, am gasit urmatoarele valori, carora le-am dat nota maxima pentru importanta lor : o sanatate buna, legaturile familiale, prietenia, spiritualitatea, simtul umorului, sensibilitatea si emotiile, viata de cuplu, viata conjugala, lealitatea, dragostea romantica, cinstea, mila, fericirea, calatoriile. Dupa acestea urmeaza: respectul fata de altii, curajul, increderea in mine, curiozitatea, apararea unei cauze, o buna educatie. Mai sunt si altele dar nu au asa mare importanta ca cele de mai sus, asa ca nu le mentionez. Acesta este setul meu de valori in momentul de fata. Sunt curioasa daca mi-l voi pastra si peste ani.

Am trait Revolutia 1989

2009-02-05T18:36:00.010+02:00

Vinovati de faptul ca scriu aceste randuri si care m-au facut sa ma intorc in timp si sa retraiesc revolutia, sunt cei care si-au pus intrebarea: cati dintre bloggerii din blogosfera romaneasca erau nascuti la revolutie si cati dintre acestia isi amintesc si povestesc despre aceasta. Eram in floarea varstei la revolutie, aveam 21 ani si am trait acele momente care au precedat si au urmat revolutiei, prin toti porii fiintei mele. Mi-aduc aminte de momentul cand s-a anuntat la radio ca se trag focuri de arme la universitate…, imediat am plecat impreuna cu o parte dintre colegii de serviciu, sa ne alaturam revolutionarilor. Am luat un steag cu noi si am plecat pe jos din cartierul Tei spre universitate. Initial eram vreo 10 persoane. Pana am ajuns acolo, ni s-au alaturat sute de persoane pe care le-am intalnit in drumul nostru. Eram toti o singura fiinta, gandeam la fel, simteam la fel si eram atat de entuziasmati, numai cine a trait acele clipe poate sa inteleaga… Era o frenezie totala, parca nimic nu ne-ar mai fi putut opri sa ducem la bun sfarsit ceea ce incepuseram . Au urmat apoi momentele neplacute, unele tragice, cand in urmatoarele zile s-a comunicat numarul persoanelor ranite, ucise, intre ele erau cunoscuti, colegi de facultate... ,mi-a ramas pana in ziua de astazi un sentiment amar. Nu stiu cati dintre noi ar proceda la fel ca in 1989 daca s-ar isca o alta revolutie. Acum te intrebi, merita? Romanii au devenit din ce in ce mai egoisti, individualisti, in vremurile superficiale pe care le traim. Sper totusi ca poporul roman nu se va transforma definitiv si ca vom gasi intotdeauna resurse ca sa redevenim oamenii buni si deschisi la suflet asa cum am fost si cum alte popoare ne-au caracterizat.

Suflet si spirit

2009-01-27T11:24:00.005+02:00

Polemizam cu fratele meu zilele trecute in ceea ce priveste adevarul despre SUFLET si SPIRIT. In timp ce eu sustineam ca sufletul se poate identifica cu spiritul, avand origine divina si existenta vesnica, fratele meu sustinea ca sunt diferite, ca sufletul este efemer si ne insoteste doar pe perioada existentei noastre ca fiinte pamantesti si numai spiritul este vesnic. Astfel, dupa ce am facut mai multe "sapaturi" si unul si altul, am aflat ca adevarul este undeva la mijloc, asa cum reiese din relatarile de mai jos: In filozofia idealista si in conceptia religioasa, sufletul este substanta spirituala care da omului viata si care este socotita de origine divina si cu existenta vesnica iar spiritul este elementul considerat ca factor de baza al universului, opus materiei identificat cu divinitatea, sau fiinta imateriala, supranaturala, duh. Scriptura, numai despre credincioşi, aceia care au Duhul Sfânt, spune că sunt "vii din punct de vedere spiritual" . Necredincioşii sunt "morţi spiritual". Spiritul/duhul este elementul din oameni care le oferă acestora abilitatea de a avea o relaţie personală cu Dumnezeu. Oriunde este utilizat cuvântul “spirit,” el se referă la partea imaterială a omului, care include şi sufletul său. “Sufletul", la fel ca şi “spiritul", este centrul multor experienţe spirituale şi emoţionale. Oricând este utilizat, termenul “suflet” face referire la întreaga persoană, în viaţă sau după moarte. Sufletul şi spiritul sunt similare în felul în care sunt utilizate în viaţa spirituală a credinciosului. Ele sunt însă diferite în ceea ce priveşte sensul lor. "Sufletul" reprezintă modalitatea orizontală a omului de a vedea lumea. "Spirit" reprezintă modalitatea verticală a omului prin care intră în relaţie cu Dumnezeu. Este important să înţelegem că ambii termeni se referă la partea imaterială a oamenilor, însă numai “spiritul/duhul" se referă la umblarea oamenilor cu Dumnezeu. Cuvântul "suflet" se referă la umblarea omului în lume, atât sub aspect material cât şi imaterial. Reflectand la cele de mai sus, pot spune ca depinde de noi daca ne pastram sufletul curat, neintinat, iar daca l-am murdarit, sa-l curatim si sa-l pastram curat pana la trecerea noastra in lumea de dincolo, dand astfel sansa sufletului nostru de a fi primit inapoi de Cel care ni l-a dat sau avem si cealalta varianta, de a-l trimite pe calea pierzaniei, nemaigasind niciodata calea de intoarcere acasa.

Cum sa-ti pastrezi sanatatea creierului

2009-01-19T15:05:00.007+02:00

S-a demonstrat: creierul este un organ care creste si se dezvolta permanent iar capacitatea si vitalitatea lui depind de modul in care-l hranim si-l tratam. Nu conteaza marimea creierului sau numarul de neuroni, conteaza neurotransmitatorii, cei care traseaza autostrazile creierului, facand posibila circulatia gandurilor si a sentimentelor; ei sunt esenta memoriei, a inteligentei, a creativitatii si a dispozitiei noastre. Raspunsul la intrebarea - cand vine momentul in care trebuie sa ne facem griji in legatura cu pierderea puterii creierului ? - l-am aflat: niciodata nu-i prea devreme pentru a ne salva creierul. Degradarea provocata de radicalii liberi este principalul vinovat atat pentru problemele cerebrale obisnuite la batranete, cat si pentru boala Alzheimer. Aceasta boala precum si asa-numita pierdere a memoriei din cauza varstei, nu incep atunci cand sunt diagnosticate. Pierderea vigorii creierului, incepe cu cativa ani mai devreme si rezulta in principal din lovituri treptate nedetectate asupra celulelor cerebrale, lovituri care raman nereparate si duc la stricarea circuitelor creierului sau chiar moartea neuronala. Doctorul in medicina Denham Harman, parinte al teoriei radicalilor liberi in imbatranire, indica si o varsta critica, 28 ani, la care protectia antioxidanta scade semnificativ, facandu-ne vulnerabili la ravagiile varstei. Asadar, daca nu am fost constiinciosi in ingrijirea creierului pana atunci, este cu siguranta momentul sa incepem. In mare masura, oamenii insisi sunt raspunzatori de propria imbatranire, numai aproximativ 30% dintre caracteristicile imbatranirii au o baza genetica, restul - 70% nu. Stresul cronic poate provoca contractarea hipotalamusului, centrul memoriei din creier si de asemenea duce si la crearea radicalilor liberi . Noile cercetari arata ca estrogenul intinereste centrele memoriei din creierele femeilor varstnice si este si un antioxidant puternic. Stimularea mintala consistenta cladeste mai mult tesut cerebral, dandu-ne "o banca de memorie mai larga", astfel incat sa putem gandi mai rapid. Mai inseamna ca acumulam un numar mai mare de celule cerebrale la care am putea apela in caz ca ne-am confrunta cu un atac cerebral, o vatamare a creierului sau o boala cerebrala degenerativa de felul Alzheimer. Am mai aflat ca untura de peste ne salveaza creierul, ca antioxidantii ne fac mai destepti, mai fericiti si ne feresc creierul de imbatranire, ca acidul folic revitalizeaza memoria, vitamina B6 o imbunatateste iar fosfatidilserina (PS) o reintinereste, ca vitamina B12 previne senilitatea, ca vitamina E este pastila supercreierului, ca vitamina C este salvatoarea creierului, ca seleniul este un mineral pentru creier, ca acidul alfa-lipoic este superoxidantul numarul unu, coenzima Q10 - un energizant puternic, ginkgo se foloseste contra imbatranirii creierului si Iarba Sfantului Ioan este un Prozac natural. Cel mai important lucru pe care trebuie sa il tinem minte este ca totusi creierul se dezvolta si se modifica in fiecare clipa. Ii sunt benefice stimularea, exercitiul fizic, educatia, alimentatia corecta si vitaminizarea adecvata. Niciodata nu este prea devreme sau prea tarziu sa incepem sa ne decidem soarta propriului creier.

Trei retete pentru fericire

2009-01-05T15:14:00.004+02:00

Ca de fiecare data la inceput de an, mi-am propus sa pornesc cu dreptul si in acest nou an si sa-mi desfasor viata intr-un mod pasnic, avand la baza credinta, nadejdea si iubirea. In acest sens, mi-am cautat in memorie si cele trei retete pentru fericire, pe care le-am gasit scrise intr-o carte si pe care am decis sa le retin si sa le urmez, asa cum sunt scrise in continuare: 1. Cere ce vrei dar fara sa pretinzi 2. Accepta orice ti se intampla 3. Iubeste tot mai mult, chiar daca nu obtii ce vrei

Despre inteligenta materiei

2008-12-09T16:40:00.005+02:00

Am citit un articol care mi s-a parut extraordinar de interesant cu privire la inteligenta materiei. Prof. dr. Dumitru Constantin povesteste cum dupa multe studii pe care le-a facut in domeniul medicinei, fizicii, biochimiei, neurologiei, psihiatriei, nu putea intelege prin ce miracol materia anorganica putea crea de la sine viata si mai ales constiinta. Revelatia i s-a produs dintr-o data si atunci a inteles ca lucrurile stau invers. Nu materia creaza viata si constiinta, ci invers. A intuit astfel esenta spirituala a universului si si-a dat seama ca exista o inteligenta intrinseca a tuturor lucrurilor, a atomilor care stiu perfect cum sa se aseze si cum sa se organizeze in sisteme perfect coerente si ca aceasta inteligenta este diferita de cea umana, bazata pe cautare-eroare-succes. Era vorba despre o inteligenta a lucrurilor considerate fara viata. Informatia nu se pierde niciodata, ci ramane intr-un camp universal informational. Omul are acces la acest camp si primeste informatii despre lucruri care nu s-au intamplat inca (chiar eu pot sa confirm ca am avut acces la astfel de informatii in vise, despre lucruri care nu se intamplasera inca). In zilele noastre, cercetatorii descopera uluiti ca este posibil ca nu creierul sa fie depozitul memoriei, asa cum s-a crezut, ci ca memoria omeneasca sa existe undeva in acest camp universal iar creierul sa fie doar un instrument genial de accesare a acestei memorii. Devine evident faptul ca in structura intima a lumii exista ceva mult mai inteligent si mai complex decat ne putem noi inchipui. Cheia cunoasterii se afla in psihicul omenesc. Cred ca mult mai multi oameni l-ar recunoaste pe Dumnezeu, daca s-ar intoarce in interiorul lor si la credinta. Nu trebuie sa pierdem contactul cu interiorul. Trebuie sa practicam constientizarea si sa avem curajul sa ne simtim inima si sa-i raspundem. Sa aflam cu totii drumul de intoarcere acasa, de regasire a sensului pierdut al existentei si abia atunci vom putea fi si fericiti cu adevarat.

Cu gandul la Mos Nicolae

2008-12-05T17:15:00.003+02:00

Gandul imi zboara in urma, in copilaria mea, cand in fiecare an in seara de 5 spre 6 decembrie, ne pregateam cizmulitele, le curatam luna si apoi le puneam langa usa de la intrare, ca sa le umple cu cadouri Mos Nicolae, care urma sa vina la toti copiii cuminti si cu note bune la invatatura. Emotia si bucuria acelor clipe ma urmareste si acum, cand il astept in continuare pe Mosul, ca un copil mare ce sunt, cu daruri pentru suflet si pentru inima si sa-mi dea speranta ca intotdeauna va veni, pana cand n-oi mai fi.

Incepe postul Craciunului

2008-11-13T11:34:00.000+02:00

Maine incepe postul Craciunului iar astazi este zi de reculegere, de cautare in suflet si in ganduri. Mi-as dori ca de data aceasta sa primesc cu vrednicie harul Domnului nostru Iisus Hristos si sa pot sa postesc nu numai prin mancare dar si prin ganduri, vorbe si fapte. Astfel, ar trebui sa nu ma mai enervez si sa nu mai folosesc vorbe neortodoxe cand ies in trafic si mi se baga in fata un sofer inconstient, pe care daca nu am prezenta de spirit sa-l evit, risc sa fac accident. De asemenea, ar trebui sa stau calma si sa gandesc pozitiv cand am de luat un rezultat la o analiza din spital iar dupa ce telefonez a 5-a oara in decurs de 2 saptamani de cand trebuia sa fie gata rezultatul, mi se raspunde cu nonsalanta sa revin ca tot nu este gata, ca au fost alte urgente (pe care cei din spital le stabilesc) si ca doamna doctor n-a avut timp sa mi-l citeasca. Traiesc insa cu speranta si cu dorinta ca voi reusi in cele din urma sa fiu mai buna, mai intelegatoare si rabdatoare, ceea ce va doresc si voua celor ce cititi aceste randuri.

Asa m-am apucat de scris

2008-11-11T21:41:00.001+02:00

De mai mult timp cochetez cu ideea de a-mi construi propriul blog dar am tot amanat, ba gandindu-ma ca o sa fiu in pana de idei, ba ca o sa rada lumea de mine ca sunt o novice si nu ma pricep si totusi, faptul ca altii au reusit m-a determinat si pe mine sa incerc. Pentru inceput vreau sa ma familiarizez cu ceea ce inseamna blog si sa vad ca functioneaza si o sa raman putin in expectativa, dar sunt sigura ca voi reveni in curand si atunci voi avea mai multe de spus. Pe curand !