A inceput apocalipsa ?!

Cu ceva timp in urma, ii priveam in mod circumspect si suspicios, ba chiar ii luam in ras, in zeflemea, pe cei care afirmau ca in anul 2012 va veni apocalipsa. Pana acum aproape doua saptamani, nu m-am gandit niciodata serios la aceasta. Din ziua de Inaltare insa, am simtit-o ca pe o revelatie si de atunci ma incearca Dumnezeu cu tot felul de trairi, care mai de care mai contradictorii, mai confuze si care imi chinuie fiinta. Ce ironie a sortii, sa se intample tocmai in ziua cand am incercat sa ma ridic si eu cu gandul la cer odata cu Domnul nostru Iisus Hristos... S-a petrecut atunci ceva care mi-a afectat serios o parte din ceea ce am construit mental, spiritual, in ultimii patru ani si jumatate, cu implicare totala, cu credinta si cu nadejde. Faptul ca mi-am dat seama ca m-am hranit cu iluzii in unele privinte, m-a aruncat inapoi in prapastia din care am incercat sa ma ridic. Acum, revenirea imi este foarte grea, poate chiar imposibila, eu nu pot sa stiu, doar Dumnezeu stie. Oricum, cred ca nimic nu este intamplator in aceasta viata iar ceea ce gandim, simtim sau faptuim, sau altfel spus, ceea ce traim in diferite perioade ale vietii, este in concordanta cu ceea ce ne-a fost insuflat si cu modul in care am actionat, incepand din primul moment al existentei noastre. Totusi, simt ca Dumnezeu nu ma lasa si ma usureaza din cand in cand de povara si de chinuri, aratandu-mi cat de mare este puterea Lui si ajutandu-ma sa nu ma indepartez de El. Ultima dovada in acest sens este faptul ca mi-a aratat aseara - cand citeam din Sfanta Scriptura si apoi, ca sa fiu convinsa, mi-a confirmat si astazi, cand am ascultat la Radio Trinitas, interpretarea si explicatia la exact ceea ce citisem aseara si la ceea ce urmeaza sa citesc diseara - ca modul in care trebuie sa exprim ceea ce mi se intampla acum, nu poate fi mai bine prezentat, decat prin cuvintele lui Iov, din Vechiul Testament : 1.Din "Plangerea lui Iov" : "...Pentru ce da Dumnezeu lumina celui ce sufera, si viata celor amarati la suflet, cari asteapta moartea si nu vine; macar ca o doresc mai mult decat o comoara, cari n-ar mai putea de bucurie si de veselie, daca ar gasi mormantul? Pentru ce, zic, da El lumina omului care nu stie incotro sa mearga, pe care il ingradeste Dumnezeu din toate partile? Suspinurile imi sunt hrana de toate zilele, si jalea mi se varsa ca apa. De ce ma tem, aceea mi se intampla; de ce mi-e frica, de aceea am parte ! N-am nici liniste, nici pace, nici odihna, si necazul da peste mine." 2."Nelegiuitul piere" : "Striga acum ! Cine iti va raspunde? Caruia dintre sfinti ii vei vorbi? Nebunul piere ucis de mania lui, prostul moare ucis de aprinderea lui. Am vazut pe un nebun prinzand radacina; apoi deodata i-am blestemat locuinta. Fiii lui n-au noroc, sunt calcati in picioare la poarta, si nimeni nu-i scapa ! Secerisul lui este mancat de cei flamanzi, care vin sa-l ia chiar si din spini, si averile lui sunt inghitite de oameni insetati. Nenorocirea nu rasare din tarana, si suferinta nu incolteste din pamant. Omul se naste ca sa sufere, dupa cum scanteia se naste ca sa zboare." 3."La adapostul lui Dumnezeu" : "Ferice de omul pe care-l cearta Dumnezeu ! Nu nesocoti mustrarea Celui Atot Puternic. El face rana, si tot El o leaga; El raneste, si mana Lui tamaduieste. De sase ori te va izbavi din necaz si de sapte ori nu te va atinge raul. El te va scapa de moarte in vreme de foamete, si de loviturile sabiei in vreme de razboi. Vei fi la adapost de biciul limbii, vei fi fara teama cand va veni pustiirea. Vei rade de pustiire ca si de foamete, si nu vei avea sa te temi de fiarele pamantului. Caci vei face legamant pana si cu pietrele campului, si fiarele pamantului vor fi in pace cu tine. Vei avea fericire in cortul tau, iti vei gasi turmele intregi, iti vei vedea samanta crescandu-ti, si odraslele inmultindu-se ca iarba de pe camp. Vei intra in mormant la batranete, ca snopul strans la vremea lui. Iata ce am cercetat si asa este ! Asculta, ca sunt spre folosul tau !" De va fi asa sau de nu va fi, doar Dumnezeu stie... Eu insa, voi astepta in tacere, cuvintele ulterioare sunt de prisos. Daca am reusit sa va ajut cu ceva pe cei care mi-ati citit postarile, m-as bucura; aceasta insa, probabil ca este ultima mea postare in acest blog. Vreau sa inchei intr-o nota optimista si va indemn : TRAITI CU SPERANTA (CU NADEJDEA), CU CREDINTA SI CU IUBIREA! Asa sa ne ajute Dumnezeu pe toti !

Baiat sau fata ?

Aud tot timpul de la diferiti parinti, ca doctorii nu pot sa taca si isi dau cu parerea inainte de vreme, ba unii dintre acestia fiind chiar ferm convinsi in legatura cu sexul copilului din pantecele mamei. Asa ni s-a intamplat si noua la ecografia din luna a treia, cand doctorita a afirmat, asigurandu-ne chiar cu un procent de 70 % , ca vom avea fata. Imi amintesc ca in acel moment am simtit o dezamagire, nu pentru faptul ca ar fi fost fata - caci noi nu aveam preferinte - ci pentru faptul ca eu credeam cu tarie ca voi face baiat, asa cum ne-a prezis parintele nostru duhovnic. Dupa aceea, mi-a luat o vreme ca sa ma obisnuiesc cu ideea, barbatu-meu chiar incepuse sa anunte pe toata lumea ca vom avea fetita si apoi... surpriza ! la ecografia din luna a cincea, fata noastra se transformase in baiat, era evident atunci... :) ; si din nou emotiile ne-au jucat feste, a trebuit sa ne reobisnuim cu ideea, sa anuntam pe toata lumea, etc. Bine ca nu ne-am apucat sa cumparam lucruri de fetite, asa cum au facut altii, indusi in eroare de doctori. Oricum, ma bucur ca a fost asa cum am crezut si am sperat iar pe baietelul nostru nu l-as da acum nici pe o mie de fete.

Si eu pot fi supernanny !?

Tocmai am terminat de citit cartea "Si tu poti fi supernanny", scrisa de Irina Petrea, pe care o gasesc deosebit de interesanta si educativa si cred ca fiecare parinte ar trebui s-o citeasca. Nu e o carte pentru minte, ci una pentru suflet si este scrisa atat pentru cei care au devenit sau se pregatesc sa devina parinti si vor sa-si creasca bine copiii dar mai ales, este scrisa pentru copiii acestor parinti. Conform convingerii autoarei, fiecare dintre noi este rezultatul propriei copilarii si despre acest lucru vorbeste in cadrul cartii. Pe mine, aceasta carte m-a facut sa reflectez mai mult inainte sa actionez in tot ceea ce are legatura cu copilul meu. M-a facut sa constientizez trecerea ireversibila a timpului si sa ma gandesc mai responsabil la cat de mult am putea pierde atat noi cat si copilul nostru, daca noi parintii, din comoditate sau din neglijenta, nu ne implicam cat ar trebui si mai ales CUM ar trebui, sa-i dam copilului ajutorul nostru, de care are cea mai mare nevoie ACUM in copilarie si nu mai tarziu - adica atunci cand va deveni adult si va fi rezultatul copilariei lui, la care noi parintii contribuim din plin. La intrebarile: Cum ai ajuns parinte?, Ti-ai dorit sa ai un copil...?, Ce este pentru tine copilul tau? din "Clipa de sinceritate", am si eu raspunsurile mele insa oricare ar fi acestea, copilul nu are nici raspundere, nici vina. Nu are nevoie nici sa i ne inchinam ca Lui  Dumnezeu, nici sa-l urgisim ca pe un caine de pripas. Nici n-a venit aici sa ne implineasca visurile, nici sa ne faca viata imposibila. Nici sa ne fie confesor, nici sa poarte pe umerii lui responsabilitatea unei averi pe care n-a creat-o si de care nici nu are, poate, nevoie ca sa fie fericit. Nici n-a venit sa ne tina de urat, sa stea lipit de noi toata viata. Ca viitor adult, va avea si el viata lui si dreptul sa o traiasca asa cum va considera el ca este cel mai bine. Pana atunci insa, NOI suntem cei ce raspund pentru el. Pentru ingrijirea lui. Pentru educatia lui. Pentru devenirea lui. In fata lui. In fata noastra. In fata societatii. El ne iubeste neconditionat si ne priveste ca pe Dumnezeul lui. Are nevoie de noi, de iubirea noastra, de grija noastra, de intelegerea si ocrotirea noastra. Fie ca ne place, fie ca nu... Bucuria lui cea mai mare este sa-i dam atentie. Indiferent cum o facem insa, aceasta se traduce pentru el intr-un singur fel: atentie = iubire. Spaima lui cea mai mare este sa nu ne piarda. Fara noi, fara dragostea noastra, nu crede ca ar putea trai. Teama ca ne poate pierde ii paralizeaza gandurile, il face sa se sufoce. Nu are destule lacrimi sa planga crezand ca vrem sa-l parasim. Dorinta lui cea mai mare este ca mama si tata sa se iubeasca si sa fie impreuna. Asa e el, copilul nostru. Asa am fost si noi. Ne mai amintim?

Vorbind in psalmi

In cuvantul inainte la Psalmi, Sfantul Vasile Cel Mare ne spune: "Cartea Psalmilor cuprinde tot ceea ce este mai folositor in toate. Ea profetizeaza cele viitoare, insemneaza fapte istorice, da legi pentru viata, arata ce trebuie sa facem si, ca sa spunem intr-un singur cuvant, este o adevarata comoara de invataturi bune, punand la indemana fiecaruia, dupa sarguinta lui, tot ceea ce ii este de folos. Ea vindeca ranile cele vechi ale sufletului si aduce cat se poate de grabnic insanatorirea celui de curand ranit. Ingrijeste de cel bolnav si pastreaza intreg pe cel sanatos. In genere, ea face ca patimile, care de-a lungul vietii omenesti cauta sa se cuibareasca in suflete, sa fie indepartate si la aceasta ajunge prin crearea ingrijita a unei stari sufletesti pline de bucurie si de placere, care face ca in suflete sa ia fiinta cugetele cele intelepte". Totodata, in Cuvantul pentru psalmi, Preacuviosul Parintele nostru Efrem Sirul ne spune: "Ca psalmul si din inima de piatra scoate lacrimi. Psalmul este lucrul ingerilor, petrecerea cea cereasca, tamaia cea duhovniceasca. Psalmul este luminare a sufletelor, sfintire a trupurilor. Pe acesta, fratilor, sa nu incetam totdeauna cugetandu-l; si prin case, si in calatorii, si dormind, si sculandu-ne, graind intre noi insine cu psalmi si cu laude si cu cantari duhovnicesti. Psalmul este bucurie a iubitorilor de Dumnezeu". Eu, personal, am parcurs cu placere toti cei 150 de psalmi insa am o afinitate pentru psalmul 50, pe care il voi posta aici, ale carui prime strofe le-am auzit initial cantate dumnezeieste de corul bisericii Sfantul Spiridon Vechi si care mi-au ajuns in adancul sufletului si apoi mi-au mers direct la inima, facandu-ma sa vars lacrimi siroaie, plangandu-mi pacatele cele multe. De asemenea, m-a impresionat foarte mult si prima strofa din psalmul 17, cantata si aceasta in cadrul slujbei de Duminica. Psalmul 50:"Miluieste-ma, Dumnezeule, dupa mare mila Ta / Si dupa multimea indurarilor Tale, sterge faradelegea mea./ Mai vartos ma spala de faradelegea mea si de pacatul meu ma curateste./ Ca faradelegea mea eu o cunosc, si pacatul meu inaintea mea este pururea./ Tie unuia am gresit, si rau inaintea Ta am facut, asa incat drept esti Tu intru cuvintele Tale si biruitor cand vei judeca Tu./ Ca iata intru faradelegi m-am zamislit, si in pacate m-a nascut maica mea./ Ca iata adevarul ai iubit; cele nearatate si cele ascunse ale intelepciunii Tale mi-ai aratat mie./ Stropi-ma-vei cu isop si ma voi curati; spala-ma-vei si mai vartos decat zapada ma voi albi./ Auzului meu vei da bucurie si veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite./ Intoarce fata Ta de catre pacatele mele, si toate faradelegile mele sterge-le./ Inima curata zideste intru mine, Dumnezeule, si duh drept innoieste intru cele dinlauntru ale mele./ Nu ma lepada de la fata Ta, si Duhul Tau cel Sfant nu-l lua de la mine./ Da-mi mie bucuria mantuirii Tale, si cu duh stapanitor ma intareste./ Invata-voi pe cei fara de lege caile Tale, si cei necredinciosi la Tine se vor intoarce./ Izbaveste-ma de varsarea de sange, Dumnezeule, Dumnezeul mantuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta./ Doamne, buzele mele vei deschide, si gura mea va vesti lauda Ta./ Ca de-ai fi voit jertfa, Ti-as fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi./ Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inima infranta si smerita Dumnezeu nu o va urgisi./ Fa bine, Doamne, intru bunavoirea Ta, Sionului, si sa se zideasca zidurile Ierusalimului./ Atunci vei binevoi jertfa dreptatii, prinosul si arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tau vitei./ Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh." Din psalmul 17: "Iubi-Te-voi, Doamne, virtutea mea./Domnul este intarirea mea si scaparea mea si izbavitorul meu,/ Dumnezeul meu, ajutorul meu si voi nadajdui spre Dansul,/ Aparatorul meu si puterea mantuirii mele, si sprijinitorul meu./ Laudand voi chema pe Domnul, si de vrajmasii mei ma voi izbavi..." In incheiere, il voi cita tot pe Preacuviosul Parintele nostru Efrem Sirul, care ne indeamna:"Iubeste tacerea despre vorbirea cea rea. Vorbirile mirenilor pe minte o departeaza de la Dumnezeu."

O zi speciala

In fiecare an exista o zi speciala in viata noastra, zi in care aniversam cate ceva: ziua cand ne-am nascut, nasterea unui copil, un botez, o cununie, etc si care, pe langa bucuria aniversarii, ne aduce si bilantul lucrurilor frumoase care ne-au trecut prin viata; este ziua in care numaram amintirile si ne adunam familia si prietenii aproape. Astazi, la implinirea unei rotunde si frumoase varste, vreau sa fac de neuitat aceasta zi, cand voi aduce laolalta intr-un cadru festiv, persoane dragi mie, care si-au pus amprenta asupra existentei mele de-a lungul vietii. In iuresul vietii noastre, nu mai reusim sa ne vedem si sa imbratisam persoanele dragi, atat de des precum am dori si trec zilele si anii pe langa noi si ne trezim la un moment dat ca vrem s-o facem insa de multe ori nu se mai poate sau este prea tarziu pentru unii dintre noi. Nu stim ce ne rezerva ziua de maine, asa ca cel mai bine sa traim prezentul cat mai frumos posibil, in pace, armonie si iubire. Ma felicit pentru ca am avut aceasta initiativa, sa fac din aceasta zi una cu adevarat speciala. Va multumesc tuturor ca existati in viata mea si faceti ca aceasta sa fie frumoasa si senina. Am primit deja cel mai frumos cadou din partea copilasului meu in varsta de doi ani si trei luni, care mi-a facut o adevarata surpriza si mi-a cantat cu glasul lui cristalin, batand din palmele lui mici si radiind de fericire, La multi ani, de ziua mea !

La multi ani, 2012 !

Dintre toate mesajele cu urari care au circulat pe internet in perioada sarbatorilor de Craciun si Revelion, mi-a mers la suflet unul pe care o sa-l postez si aici; pacat insa ca nu pot sa atasez la el nici fondul muzical cu melodia foarte frumoasa "Feliz navidad" dar pe care sunt convinsa ca o stie toata lumea si nici peisajul superb de iarna cu casute ca din poveste dar pe care, cu putina imaginatie ni-l putem inchipui. "Ce putem dori pentru noul an ? Prietenia si dragostea sa fie vesnice si mereu sa aiba un loc special in inimile noastre. Grijile si necazurile sa dispara, bucuriile sa fie mereu prezente si sa fie sarbatorite de toti. Afectiunea sa fie simpla si mereu prezenta in inima noastra ca un simplu salut sau oricare alta expresie. Inimile sa fie mereu deschise pentru noi prietenii. Gelozia, ura si altele care intuneca viata noastra sa fie oprite in momentul nasterii lor. Ca oricine care are nevoie de ajutor sa gaseasca la noi un cuvant de mangaiere si prietenos, ca iertare, intelegere si nu amaraciune, discordie... Ca lumea sa devina tot mai umana, ca tot ce visam si ne imaginam sa devina realitate. Ca dragostea fata de aproapele nostru sa devina un adevar absolut. Ca toate cele 365 de zile ale anului sa fie pline de lucruri bune si fericire. Anul 2012 sa fie anul pacii, armoniei, fericirii si dragostei". La multi ani, 2012 !