…iar azi, de ziua Îngerilor şi a ta, Mama...

...mi-aş dori să petrec cu voi in Cer  şi-ţi scriu cum îţi scria prietena ta, Doamna Maria, în cartea sa : ''Puica, Puica, / Stea din Cer, / Veghează-ne / Şi la toţi urează-ne / Să fim veseli şi în gând / Cum erai tu pe pământ''... şi aş vrea... ,,Să ştii, măicuţa mea,/ Că port icoana ta,/ În fiecare gând,/ Oriunde, şi oricând, / Te-aud cum îmi cântai, / Te văd cum îmi zâmbeai, / Şi-ţi văd şi lacrima din ochi / Când uneori mă dojeneai, / Aş vrea să mă mai cerţi, / Aş vrea să mă mai ierţi,/ Şi-n mângâierea ta,/ Să-ţi simt iar Dragostea / Să-mi pară că îmi eşti / Şi azi alăturea,/ Şi să m-auzi că-ţi mulţumesc, măicuţa mea... ‘’ Te iubesc  până la Cer şi-ţi dăruiesc  înapoi ''Ultimul clopoţel'' (pentru elevi) : ''Acum în prag de despărţire / Vă iert pe toţi şi vă urez / S-aveţi în viaţă fericire ! / Să făuriţi ce n-aţi putut / În primăvara vieţii voastre./ Plecaţi în zbor spre zări albastre / Cu gânduri mari, / Cu fruntea sus...'' / Să ne-ntâlnim după un deceniu / Cu visul vostru ''Împlinire'' / Să ne privim senini în faţă / Să ne transmitem ''Fericire'' / Acum când laşi copilăria, / Când te desparţi de ea, / Când uniforma a rămas mică / Vrei a o mai purta... / Priveşti duios şi la emblema / Ce-atârna într-un bold / Şi la colegul tău de bancă / Ce-ades îţi da imbold... / Te uiţi în jur... / Nu-ţi vine-a crede / Că totul a trecut; / Că eşti de-acum matur / Că faci întâiul pas / În viaţa ce te-aşteaptă / După un ''bun rămas''.../ Din gândul tău te smulge / Un glas duios şi subţirel / Ce-ţi aminteşte clipa / ,,Ultimului clopoţel''

Sper să sper că sper...

Sper să sper că ştiu deja
Ce se-ntâmplă-n mintea mea,
Sper să sper c-am înţeles
Că totu-n viaţă are sens,
Sper să sper că voi putea
Să trăiesc cu Dragostea,
Sper să sper cum am crezut
Că nimic nu am pierdut,
Sper să sper că SPERANŢA mea
Nu va muri nici ea cândva...

Ce gând m-a purtat şi căruia i-am slujit ?!

…şi din nou, gândul meu, care este mai puternic decât mine, mă îndeamnă să fac BINE !

Luni, de ziua mea, după ce am plecat de acasă, eu pe trotinetă şi Ştefan pe bicicletă, am fost (tele)ghidaţi  pe Drumul Şcolii, prin Parcul Cişmigiu, apoi pe Calea Victoriei spre Biserica Sf. Spiridon Vechi şi în final spre ‘’Parcul Tineretului’’, în loc de ‘’Lumea Copiilor’’ în care voiam să ajungem iniţial şi toate acestea nu întâmplător… !

În parc ne-am plimbat, am râs şi ne-am distrat, apoi ne-am aşezat pe o bancă.

A venit şi a intrat în vorbă cu noi o doamnă, pe cât de drăguţă, pe atât de misterioasă, care ne-a îndrăgit din prima clipă, ne-a complimentat şi ne-a dat câteva poveţe înţelepte referitoare la supărările inutile din viaţa aceasta. Ne-am pupat şi ne-am îmbrăţişat de parcă ne cunoşteam dintotdeauna.

Pe drumul spre casă, ne-am oprit să ne tragem sufletul puţin, eu pe o bancă şi Ştefan la joacă, împreună cu un băiat, pe care l-a găsit căţărat pe un fel de panou înclinat - pe care şi Ştefan l-a considerat interesant şi l-a escaladat.

De data aceasta, a venit şi a intrat în vorbă cu mine un bărbat, care parcă ştia că alunecasem cu gândul pe o pantă greşită şi m-a îmbărbătat. Mi-a sărutat mâna şi a plecat. M-am uitat la copii şi am văzut cum stăteam: ei sus şi eu jos.

Aşa s-a terminat şi lecţia aceea şi am plecat, de data asta, eu pe bicicletă şi Ştefan pe trotinetă.

Acasă, am primit următoarele mesaje :

’’Să ai curaj să rişti pentru adevărul din inima ta, dar să nu te minţi când îl asculţi’’(Octavian Paler). 

’’Istorie se cheamă ceea ce s-a întâmplat cu adevărat, nu ceea ce am vrea să se fi întâmplat’’ (Nicolae Iorga).

Apoi, gândul meu m-a îndemnat să citesc (din nou) din cartea ’’Rostul  încercărilor’’ a părintelui Arsenie Boca în care sunt scrise urmatoarele mesaje: 

’’Tinere, ţie îţi zic, scoală-te!’’, respectiv  ’’Copii  înţelepţi  şi ’’înţelepţii’’ fără sens’’, cu  trimitere la Evanghelia de la Luca 10, 17-24 – din Cartea pe care am mai deschis-o şi ascultat-o undeva, cândva... şi care mi-a umplut inima de bucurie !

După toate aceste întâmplari ’’ciudate’’, nu pot afirma decât : Doamne, mari sunt minunile Tale! :)

''FERICIRE!'' - cuvânt magic dar nu o iluzie...

...''Fericirea'' e-n orice lucru mic
   Ce îţi apare mare,
   Poate fi într-o floare
   Privită cu drag
   Şi care-ţi dă o stare
   Aproape de extaz...
   Poate fi şi-ntr-un zâmbet,
   Ori un gest de gingăşie
   Şi nimic nu te opreşte, ca aşa să fie!
   Într-un răsărit de soare,
   Sau chiar un crepuscul,
   Într-un fir de iarbă,
   Într-un ghiocel, sau un mieluşel,
   Chiar într-un căţeluş, o închipuire
   Şi-atunci cuvântul magic
   Devine ''Fericire!''...

...de la MAMA, cu DRAGOSTE, pentru noi, ei, voi...