A inceput apocalipsa ?!

Cu ceva timp in urma, ii priveam in mod circumspect si suspicios, ba chiar ii luam in ras, in zeflemea, pe cei care afirmau ca in anul 2012 va veni apocalipsa. Pana acum aproape doua saptamani, nu m-am gandit niciodata serios la aceasta. Din ziua de Inaltare insa, am simtit-o ca pe o revelatie si de atunci ma incearca Dumnezeu cu tot felul de trairi, care mai de care mai contradictorii, mai confuze si care imi chinuie fiinta. Ce ironie a sortii, sa se intample tocmai in ziua cand am incercat sa ma ridic si eu cu gandul la cer odata cu Domnul nostru Iisus Hristos... S-a petrecut atunci ceva care mi-a afectat serios o parte din ceea ce am construit mental, spiritual, in ultimii patru ani si jumatate, cu implicare totala, cu credinta si cu nadejde. Faptul ca mi-am dat seama ca m-am hranit cu iluzii in unele privinte, m-a aruncat inapoi in prapastia din care am incercat sa ma ridic. Acum, revenirea imi este foarte grea, poate chiar imposibila, eu nu pot sa stiu, doar Dumnezeu stie. Oricum, cred ca nimic nu este intamplator in aceasta viata iar ceea ce gandim, simtim sau faptuim, sau altfel spus, ceea ce traim in diferite perioade ale vietii, este in concordanta cu ceea ce ne-a fost insuflat si cu modul in care am actionat, incepand din primul moment al existentei noastre. Totusi, simt ca Dumnezeu nu ma lasa si ma usureaza din cand in cand de povara si de chinuri, aratandu-mi cat de mare este puterea Lui si ajutandu-ma sa nu ma indepartez de El. Ultima dovada in acest sens este faptul ca mi-a aratat aseara - cand citeam din Sfanta Scriptura si apoi, ca sa fiu convinsa, mi-a confirmat si astazi, cand am ascultat la Radio Trinitas, interpretarea si explicatia la exact ceea ce citisem aseara si la ceea ce urmeaza sa citesc diseara - ca modul in care trebuie sa exprim ceea ce mi se intampla acum, nu poate fi mai bine prezentat, decat prin cuvintele lui Iov, din Vechiul Testament : 1.Din "Plangerea lui Iov" : "...Pentru ce da Dumnezeu lumina celui ce sufera, si viata celor amarati la suflet, cari asteapta moartea si nu vine; macar ca o doresc mai mult decat o comoara, cari n-ar mai putea de bucurie si de veselie, daca ar gasi mormantul? Pentru ce, zic, da El lumina omului care nu stie incotro sa mearga, pe care il ingradeste Dumnezeu din toate partile? Suspinurile imi sunt hrana de toate zilele, si jalea mi se varsa ca apa. De ce ma tem, aceea mi se intampla; de ce mi-e frica, de aceea am parte ! N-am nici liniste, nici pace, nici odihna, si necazul da peste mine." 2."Nelegiuitul piere" : "Striga acum ! Cine iti va raspunde? Caruia dintre sfinti ii vei vorbi? Nebunul piere ucis de mania lui, prostul moare ucis de aprinderea lui. Am vazut pe un nebun prinzand radacina; apoi deodata i-am blestemat locuinta. Fiii lui n-au noroc, sunt calcati in picioare la poarta, si nimeni nu-i scapa ! Secerisul lui este mancat de cei flamanzi, care vin sa-l ia chiar si din spini, si averile lui sunt inghitite de oameni insetati. Nenorocirea nu rasare din tarana, si suferinta nu incolteste din pamant. Omul se naste ca sa sufere, dupa cum scanteia se naste ca sa zboare." 3."La adapostul lui Dumnezeu" : "Ferice de omul pe care-l cearta Dumnezeu ! Nu nesocoti mustrarea Celui Atot Puternic. El face rana, si tot El o leaga; El raneste, si mana Lui tamaduieste. De sase ori te va izbavi din necaz si de sapte ori nu te va atinge raul. El te va scapa de moarte in vreme de foamete, si de loviturile sabiei in vreme de razboi. Vei fi la adapost de biciul limbii, vei fi fara teama cand va veni pustiirea. Vei rade de pustiire ca si de foamete, si nu vei avea sa te temi de fiarele pamantului. Caci vei face legamant pana si cu pietrele campului, si fiarele pamantului vor fi in pace cu tine. Vei avea fericire in cortul tau, iti vei gasi turmele intregi, iti vei vedea samanta crescandu-ti, si odraslele inmultindu-se ca iarba de pe camp. Vei intra in mormant la batranete, ca snopul strans la vremea lui. Iata ce am cercetat si asa este ! Asculta, ca sunt spre folosul tau !" De va fi asa sau de nu va fi, doar Dumnezeu stie... Eu insa, voi astepta in tacere, cuvintele ulterioare sunt de prisos. Daca am reusit sa va ajut cu ceva pe cei care mi-ati citit postarile, m-as bucura; aceasta insa, probabil ca este ultima mea postare in acest blog. Vreau sa inchei intr-o nota optimista si va indemn : TRAITI CU SPERANTA (CU NADEJDEA), CU CREDINTA SI CU IUBIREA! Asa sa ne ajute Dumnezeu pe toti !