Speranta si credinta

De curand am primit pe mail un articol in care se evidentia o distanta prea mare (din punctul meu de vedere) intre speranta si credinta. Conform scrierii din acel articol, speranta lasa loc lenei, pe cand credinta nu si cu cat punem accentul mai mult pe speranta, cu atat lasam mai mult loc norocului sau sansei, in vreme ce persoana care crede, inlocuieste sansa cu a fi pregatit pentru ce se cere. Credinta nu-l face pe om sa se opreasca la el si sa spuna "mai mult de atat nu pot face, e dincolo de puterile mele”, ci sa spuna ca poate preface imposibilul in posibil, prin unirea cu Dumnezeu. De asemenea, se sublinia faptul ca nu-i putin lucru sa speri fata de cel lipsit de speranta, dar e putin lucru fata de cel ce crede iar conform afirmatiei unora, speranta ar fi un fel de Doamne-ajuta al ateilor. Daca ar fi sa pun la inima aceasta afirmatie, ar trebui sa-mi schimb denumirea blogului, care in loc de "Traind cu speranta" ar trebui sa se numeasca "Traind cu credinta". Totusi n-am s-o fac, pentru ca nu trebuie sa demonstrez lumii cata credinta am. Am afirmat si mai afirm ca Dumnezeu li se descopera doar celor ce cred in El. Si mai mult decat atat: nu trebuie sa minimalizam rolul deosebit pe care il are nadejdea (sinonim cu speranta) in viata crestinului, in drumul greu spre pocainta si manturire. Nadejdea este una dintre cele trei virtuti teologice: 1. Credinta, 2. Nadejdea, 3. Iubirea . Ca sa intelegem mai bine ce este de fapt NADEJEDEA, il citez pe Sfantul Ioan Gura de Aur, despre opusul nadejdeii: deznadejdea. "In viata crestinului, deznadejdea si nepasarea sunt distrugatoare. Pe cel care a cazut in pacat, deznadejdea nu-l lasa sa se ridice, iar pe cel care este in picioare, nepasarea il face sa cada. Deznadejdea il lipseste pe om de bunatatile pe care le-a dobandit, iar nepasarea nu-l lasa sa scape de relele care il apasa. Nepasarea il coboara din ceruri, pe cand deznadejdea il coboara de tot in prapastia rautatii. Iata cat de mare este puterea celor doua patimi." "Nadajduind spre Domnul si cunoscand iubirea Sa de oameni fara margini, sa alungam de la noi orice rautate si sa mergem pe calea virtutii, sa ne caim si sa ne indepartam de toate pacatele noastre, ca sa putem sa stam cu indrazneala dinaintea infricosatorului scaun de judecata al lui Hristos si sa intram in imparatia cerurilor, cu harul lui Dumnezeu".