Am trait Revolutia 1989

Vinovati de faptul ca scriu aceste randuri si care m-au facut sa ma intorc in timp si sa retraiesc revolutia, sunt cei care si-au pus intrebarea: cati dintre bloggerii din blogosfera romaneasca erau nascuti la revolutie si cati dintre acestia isi amintesc si povestesc despre aceasta. Eram in floarea varstei la revolutie, aveam 21 ani si am trait acele momente care au precedat si au urmat revolutiei, prin toti porii fiintei mele. Mi-aduc aminte de momentul cand s-a anuntat la radio ca se trag focuri de arme la universitate…, imediat am plecat impreuna cu o parte dintre colegii de serviciu, sa ne alaturam revolutionarilor. Am luat un steag cu noi si am plecat pe jos din cartierul Tei spre universitate. Initial eram vreo 10 persoane. Pana am ajuns acolo, ni s-au alaturat sute de persoane pe care le-am intalnit in drumul nostru. Eram toti o singura fiinta, gandeam la fel, simteam la fel si eram atat de entuziasmati, numai cine a trait acele clipe poate sa inteleaga… Era o frenezie totala, parca nimic nu ne-ar mai fi putut opri sa ducem la bun sfarsit ceea ce incepuseram . Au urmat apoi momentele neplacute, unele tragice, cand in urmatoarele zile s-a comunicat numarul persoanelor ranite, ucise, intre ele erau cunoscuti, colegi de facultate... ,mi-a ramas pana in ziua de astazi un sentiment amar. Nu stiu cati dintre noi ar proceda la fel ca in 1989 daca s-ar isca o alta revolutie. Acum te intrebi, merita? Romanii au devenit din ce in ce mai egoisti, individualisti, in vremurile superficiale pe care le traim. Sper totusi ca poporul roman nu se va transforma definitiv si ca vom gasi intotdeauna resurse ca sa redevenim oamenii buni si deschisi la suflet asa cum am fost si cum alte popoare ne-au caracterizat.