1 an, 9 luni si 7 zile

Un an, noua luni si sapte zile - atat a durat frumoasa perioada in care l-am alaptat pe cel mic. Unii au zis ca sunt o mama eroina, ca foarte putine mame mai ajung in ziua de azi la aceasta performanta. Eu nu mi-am propus pentru alaptare o anumita perioada de timp, am vrut sa fie bine in primul rand pentru copil, atat pentru latura lui psihica, afectiva, emotionala dar si pentru faptul ca laptele matern este cel mai bun si il protejeaza pe copil de multe boli. In acelasi timp insa, am vrut sa fie bine si pentru mine, de aceea am optat pentru intreruperea treptata a alaptatului, fara sa fie nevoie de medicamente si fara disconfort fizic si psihic. Chiar si asa, in ziua intarcarii am plans, m-am gandit ca o sa-i fie greu sa renunte la ceea ce adora cel mai mult, la ceea ce-l calma si-l adormea cu zambetul pe buze. Era o placere si pentru mine sa-mi vad copilul fericit si multumit. In final, m-am consolat cu ideea ca e mult mai usor sa-l determin sa renunte la varsta asta, decat la o varsta mai frageda si asa a si fost. Astfel, pe data de 7 august ne-am luat frumos bagajele si am plecat cu totii la munte, la vila pe care o inchiriasem exclusiv pentru noi. Am luat-o cu noi si pe bona careia i-a revenit ingrata sarcina de a sta cu copilul in primele 4 nopti. Asa a fost foarte bine, daca ramaneam acasa, trezeam toti locatarii din bloc, pentru ca baiatul e un luptator, nu s-ar fi lasat cu una, cu doua si probabil ca m-ar fi intors din planul meu, pentru ca e foarte convingator cand isi propune :) . In sfarsit..., azi noapte a inteles si el ca nu e o gluma si ca trebuie sa-si ia adio de la "titi". Deja mi se pare ca e alt copil, parca s-a mai maturizat, nici nu se mai scoala de cateva ori pe noapte, asa cum facea, ce mai..., orice rau a fost spre bine si totul e bine cand se termina cu bine. Adevarul e ca m-am si rugat sa fie bine si am simtit ca Dumnezeu si Maica Domnului m-au ajutat iar in aceasta zi de Sfanta Maria, nu pot decat sa le multumesc !