Amintiri pentru viitor

Cand peste ani, aceste randuri poate le vom reciti, amintirea clipelor de fata vor lumina chipurile noastre si aduceri aminte vor veni din urma, cu zambetele ultimelor toamne, cu glasurile cristaline de copil, cu privirile limpezi si senine, cu tot ce ne-a bucurat sau intristat in acesti ani si fara indoiala cu legatura noastra, ce va ramane nestearsa.

1 an, 9 luni si 7 zile

Un an, noua luni si sapte zile - atat a durat frumoasa perioada in care l-am alaptat pe cel mic. Unii au zis ca sunt o mama eroina, ca foarte putine mame mai ajung in ziua de azi la aceasta performanta. Eu nu mi-am propus pentru alaptare o anumita perioada de timp, am vrut sa fie bine in primul rand pentru copil, atat pentru latura lui psihica, afectiva, emotionala dar si pentru faptul ca laptele matern este cel mai bun si il protejeaza pe copil de multe boli. In acelasi timp insa, am vrut sa fie bine si pentru mine, de aceea am optat pentru intreruperea treptata a alaptatului, fara sa fie nevoie de medicamente si fara disconfort fizic si psihic. Chiar si asa, in ziua intarcarii am plans, m-am gandit ca o sa-i fie greu sa renunte la ceea ce adora cel mai mult, la ceea ce-l calma si-l adormea cu zambetul pe buze. Era o placere si pentru mine sa-mi vad copilul fericit si multumit. In final, m-am consolat cu ideea ca e mult mai usor sa-l determin sa renunte la varsta asta, decat la o varsta mai frageda si asa a si fost. Astfel, pe data de 7 august ne-am luat frumos bagajele si am plecat cu totii la munte, la vila pe care o inchiriasem exclusiv pentru noi. Am luat-o cu noi si pe bona careia i-a revenit ingrata sarcina de a sta cu copilul in primele 4 nopti. Asa a fost foarte bine, daca ramaneam acasa, trezeam toti locatarii din bloc, pentru ca baiatul e un luptator, nu s-ar fi lasat cu una, cu doua si probabil ca m-ar fi intors din planul meu, pentru ca e foarte convingator cand isi propune :) . In sfarsit..., azi noapte a inteles si el ca nu e o gluma si ca trebuie sa-si ia adio de la "titi". Deja mi se pare ca e alt copil, parca s-a mai maturizat, nici nu se mai scoala de cateva ori pe noapte, asa cum facea, ce mai..., orice rau a fost spre bine si totul e bine cand se termina cu bine. Adevarul e ca m-am si rugat sa fie bine si am simtit ca Dumnezeu si Maica Domnului m-au ajutat iar in aceasta zi de Sfanta Maria, nu pot decat sa le multumesc !

Focul Sfantului Anton

Am aflat dintr-un documentar despre anumite epidemii, date de "cornul secarei" - o ciuperca fitoparazita ai carei scleroti paraziteaza diferite cereale, mai ales secara. Consumul prelungit de cereale contaminate provoaca o intoxicatie cronica grava, numita "ergotism" sau "focul Sfantului Anton". Inca din antichitate erau cunoscute efectele sclerotilor de secara, mai ales asupra femeilor gravide. Hipocrate a fost primul care a observat efectul abortiv al fainii de secara. Alti bolnavi aveau halucinatii; termenul de "varcolaci" a aparut in urma viziunilor unor bolnavi afectati de "focul sfant" sau "boala celor care ard". In Evul Mediu, vindecari se obtineau prin pelerinaje la Altarul Sfantului Anton care se gasea intr-o regiune a Frantei care nu era contaminata cu ciuperca Claviceps purpurea. Cei care participau la pelerinaj nu mai consumau o perioada de timp cereale infersate si apareau vindecari miraculoase. In epoca moderna, tendinta recenta de a consuma alimente naturale crude a avut si ea urmari nedorite. Astfel, in Germania au fost inregistrate cazuri de otravire cu ergot din Musli, un produs utilizat pentru micul dejun, care contine secara nefiarta. Datorita continutului ridicat de alcaloizi toxici din cornul secarei (ergotamina, ergotinina, etc.), proportia maxima admisa este de 0,1 % in graul alimentar si 0,05 % in faina.

Ce zic zodia si ascendentul

Ca mama varsator, imi voi incuraja mereu copilul sa fie liber si independent. Casa probabil va fi plina cu "operele de arta" ale micutului, proiecte artistice originale si neterminate si multe alte obiecte interesante, colorate si ciudate. Ok, sunt de acord, numai sa nu inceapa sa deseneze pe pereti cum faceam eu cand eram mica, de a trebuit sa zugraveasca ai mei tot apartamentul in care locuiam; dar stiti vorba aia: de ce ti-e frica nu scapi, asa ca..., eh, om trai si-om vedea la momentul respectiv. Oricum, pentru mine formele de manifestare, explorare si auto-descoperire inseamna numai copilarie si tinerete, deci, nimic spectaculos in sensul de gresit sau exagerat. Mai dificil o sa fie pentru barbatu-meu sa accepte. De asemenea, ii voi incuraja abilitatea de a gandi, de a progresa si de a gasi singur solutii pentru problemele lui. Ii voi servi drept model pentru a privi mereu in viitor, mai degraba decat sa ramana blocat in trecut sau prezent. Ca mama cu ascendent in Capricorn, voi fi atenta sa imi invat copilul sa fie disciplinat si organizat la fel cum sunt si eu si nu voi accepta niciodata lenea sau delasarea lui. In ceea ce-l priveste pe prichindel, proverbul acela care spune ca "apele linistite sunt cele mai adanci", il descrie foarte bine pe copilul meu Scorpion. Desi poate parea foarte calm, dincolo de suprafata se pot petrece foarte multe lucruri in mintea si sufletul lui. Este foarte voluntar, pasional si intens iar nevoia lui de a se simti in siguranta il va face sa preia controlul, nu doar asupra lui insusi ci si a celor din jur. Una dintre nevoile lui primare este cea a unei conexiuni emotionale puternice si durabile, dar, in mod pervers, el testeaza in permanenta durabilitatea acestei conexiuni, constient sau nu ca o face. Copilul scorpion se lasa foarte greu descifrat si nu va da voie la nimeni sa-i stie toate gandurile lui secrete. Tanjeste in permanenta sa afle misterele vietii si are o iscusinta deosebita in a intelege motivatiile celorlalti. Este foarte usor pentru copilul Scorpion sa se scufunde intr-un comportament obsesiv, razbunator si manipulator, asa ca eu ca parinte va trebui sa ma asigur ca il voi invata de mic importanta iertarii, cat si a relatiilor echilibrate cu cei din jur. Avand ascendentul in Balanta, nu trebuie sa fie pedepsit prin metode prea severe, ci mai degraba indrumat si sfatuit, lucruri pe care el le va aprecia foarte mult. In caz contrar, va deveni groaznic de incapatanat si nu voi mai putea obtine nimic de la el. Voi exploata faptul ca ii place natura in laturile ei artistice si ca are o afectiune deosebita pentru animale, ca si mine de altfel, deci va fi o placere pentru amandoi sa ne indreptam atentia spre acestea.

Reguli de viata implinita

Astazi m-am amuzat si m-am si felicitat in acelasi timp, cand am descoperit ca intre cele 20 de reguli de viata despre care expertii spun ca, daca cineva reuseste sa asimileze macar 10 pentru a avea o viata de buna calitate, am regasit cateva reguli, dupa care flerul meu propriu si personal m-a indemnat sa ma ghidez in viata. Nu voi afisa aici decat 3 dintre ele, care au contat mai mult pentru mine. Una dintre acestea este sa nu abandonez cele mai bune 3 prietene in viata, Intuitia, Naivitatea si Credinta. O alta spune ca lacrimile sunt naturale, prin urmare, e ok sa sufar, sa ma lamentez si sa continui iar conform celei de-a treia, unica persoana care va fi cu mine toata viata, sunt chiar eu. Sunt interesante si celelalte reguli insa daca cineva vrea sa le afle, sa-mi scrie si i le voi trimite.

Viata dulce si amara

"O lupta-i viata; deci te lupta / Cu dragoste de ea, cu dor" . Asa scria George Cosbuc in poezia "Lupta Vietii". Aceste versuri mi-au placut asa de mult cand eram mica, ca le-am folosit ca motto, pe prima pagina a fiecarui caiet nou de limba romana, in scoala generala. Urmez si acum indemnul poetului, insa cu trecerea anilor, lupta e tot mai anevoioasa, oboseala isi spune cuvantul sau poate ca-i un semn ca am inceput sa imbatranesc. Totusi nu vreau sa cedez si pentru aceasta, adaug aici si urmatoarele versuri, din poezia amintita mai sus, ca sa le gasesc usor si sa le recitesc, atunci cand simt ca ma lasa puterile : "Oricare-ar fi sfarsitul luptei, / Sa stai luptand, caci esti dator. / Traiesc acei ce vreau sa lupte; / Iar cei fricosi se plang si mor. / De-i vezi murind, / Sa-i lasi sa moara, / Caci moartea e menirea lor." Sa ne-ajute Dumnezeu sa ne ducem crucea, asa cum ne-a dat-o fiecaruia dintre noi, sa nu ne plangem, ci sa-I multumim si sa ne bucuram de ceea ce ne-a dat. Sa trecem cu bine de Saptamana Patimilor pe care le traim si noi si sa ne bucuram apoi de sarbatoarea Invierii si de Sfintele Pasti.

Ganduri la inceput de primavara

In primul rand, urez "La multi ani" pentru toata familia, pentru ca fiecare aniversam ceva astazi, in prima zi de primavara: eu si sotul am implinit 8 ani de casnicie sau caznicie cum ar zice unii... iar piticul nostru a implinit 1 an si 4 luni de cand este pe lume. Pe vremea studentiei mele circula o vorba: primii 10 ani sunt grei pana ajungi in anul 3. Mie mi se adevereste astazi vorba asta; cand eu si sotul o sa aniversam 10 ani impreuna, piticul o sa aiba deja 3 ani si speram ca tot greul va fi trecut atunci, o sa ne intelegem altfel, fiind mai maturi si mai intelepti... ; eheee, vise dar cu putin efort si noroc poate ca vor fi si realizabile. In al doilea rand suntem la inceputul postului Pastelui si nutresc dorinta de a putea fi mai buna, mai toleranta, sa am pace si intelegere cu toata lumea dar mai ales cu membrii familiei mele, sa ne rastignim si noi inimile pentru aproapele nostru, precum si Domnul nostru Iisus Hristos s-a rastignit pentru noi, sa invieze apoi si sufletele noastre si sa traim impreuna bucuria invierii de Sfintele Pasti.

Coincidenta ciudata !!!???

Am primit pe mail urmatoarele informatii : "Anul acesta sunt 4 date neobisnuite - 1/1/11, 1/11/11, 11/1/11 si 11/11/11. Alegeti ultimele doua cifre ale anului nasterii dumneavoastra si adaugati varsta pe care o veti implini anul acesta... Vedeti ce rezulta... Faceti acelasi lucru si pentru alte persoane. Veti descoperi ceva foarte ciudat...". Eu am facut mai intai pentru mine si mi-a iesit suma 111, apoi am facut si pentru alte 4 persoane apropiate mie si mi-a iesit aceeasi suma, cu toate ca implinim varste diferite si suntem nascuti in ani diferiti. Am facut si pentru baietelul meu si mi-a iesit suma 11. E intr-adevar o ciudatenie ! Ba nu, de fapt e un exercitiu de gandire...

Omul pervertit

In Decembrie anul trecut, cineva lansase un concurs pe blogul sau, in cadrul caruia participantii trebuiau sa dea o explicatie la faptul ca odata cu trecerea anilor populația globului s-a înmulțit semnificativ si totusi sunt tot mai mulți oameni care se simt singuri. La vremea respectiva, am avut si eu urmatoarea explicatie: in trecut, oamenii erau uniti de saracie, de lipsuri. Imi amintesc ca pe vremea epocii Ceausescu (ca de altfel si in vremea razboaielor, dupa cum povesteau parintii mei), aveam prieteni adevarati, saritori, pe care ma puteam baza la nevoie; lasam usa deschisa la intrarea in casa iar prietenii intrau ca la ei acasa si nu aveam frica de hoti. In marea lor majoritate, oamenii erau egali din punct de vedere al resurselor financiare, al averilor. Acum, in goana unor oameni dupa averi, acestia agonisesc in permanenta, intervine concurenta, invidia ca asa zisii lor prieteni au mai mult decat ei si treptat-treptat, ii indeparteaza chiar si pe putinii prieteni care le-au mai ramas si devin din ce in ce mai singuri, mai tristi. Astazi, as completa explicatia afirmand ca stramosii nostri traiau pentru a fi, nu pentru a avea. Iar a fi tine de Dumnezeu. In vremurile pe care le traim astazi, se observa o pervertire a oamenilor, o indepartare si o racire a acestora fata de Dumnezeu. Egoismul si interesul personal ne izoleaza de restul oamenilor si acest simt al separarii ii face pe oameni insensibili la nevoile altora. Parintele Justin afirma :"dacă omul acceptă să se lase pervertit şi înjosit prin păcat, atunci Harul lui Dumnezeu nu mai lucrează în toată plinătatea lui, pentru că este împiedicat de voinţa rea a omului. Cu cât sunt oamenii mai învechiţi în răutăţi şi în compromisuri, nepocăite, cu atât şi posibilitatea ridicării este mai anevoioasă, şi uneori aproape imposibilă". Bunatatea, toleranta, compasiunea, ar putea fi forme ale iubirii, suficiente ca sa ne apere de raul si de uratul care ne inconjoara...

Modele de urmat

Intotdeauna au existat in viata mea persoane pe care le-am admirat si apreciat foarte mult pentru modul lor de a fi, de a se comporta, de a gandi dar nu mi-am propus niciodata sa fiu ca cineva anume, sa-l copiez intocmai, in primul rand pentru ca mereu am fost eu insami, atat cu bune cat si cu rele. Am imprumutat totusi din veselia mamei mele, din corectitudinea tatalui meu si am incercat sa ma incadrez in tiparele pe care mi le-au trasat parintii mei in cei sapte ani de-acasa, de fapt in cei 19 ani, cat am locuit in casa parinteasca. Cert este ca educatia parintilor m-a ajutat foarte mult, insa mi-am stabilit propriile reguli si am urmat propriul drum in viata. Am invatat din greseli, uneori le-am repetat dar cred ca nu exista om perfect si chiar daca ne-am dori, nu cred ca am putea sa urmam un anumit model, ci doar sa-l luam ca exemplu; fiecare om este unic in felul lui si are mediul sau. Ar fi bine daca macar in perioada posturilor, deci si in aceasta perioada, l-am lua drept exemplu pe Domnul nostru Iisus Hristos. Sa ne jertfim si noi inimile pentru oamenii de langa noi, asa cum si El s-a jertfit pentru noi. Iar acum, pentru ca suntem in preajma sarbatorii Craciunului, o citez pe mama mea care frumos scria : "Acum in prag de sarbatori/ Tot omul vrea sa fie bun,/ Mai omenos, mai iertator/ Caci vine Mos Craciun!/ Ne duce gandul inapoi/ Si ne vedem din nou copii/ Zburdand cu traista prin nameti/ Tinandu-se de sotii.../ Sau ridicand subtire glas/ La o fereastra luminata/ Si anuntand nevinovat/ "O veste minunata"/ Vedem icoane de bunici,/ Parinti, surori si frati.../ Impartind pe la copii/ Placinte, nuci, colaci.../ Si-atunci si-acum/ Tot omul vrea sa fie bun/ Cand vine "Mos Craciun"!