Un an nou cu bucurie

Am pasit in anul nou cu bucurie si implinire dar si cu speranta ca aceasta stare ma va insoti pe tot parcursul anului si mai departe, pana la adanci batraneti. As vrea sa uit de griji, de neputinte, sa las la o parte temerile si sa-mi deschid si mai mult inima prin credinta, ca sa pot sa strig si eu: Am in mine comoara duhului, o am ! Am dobandit in inima mea viata vesnica !

Curatirea prin lacrimi

Azi am avut imboldul sa citesc in agenda duhovniceasca, sa vad ce scrie la ziua de astazi si am avut placuta surpriza sa aflu ca si azi e ziua mea onomastica, in ziua de pomenire a Sfantului Daniil Stalpnicul din Samosata. Eu sarbatoream ziua numelui in data de 18 decembrie, adica de ziua Cuviosului Daniil Sihastrul dar uitandu-ma in calendar, am vazut ca mai am o zi onomastica si in data de 17 decembrie, cand se pomeneste Sfantul Proroc Daniil. Tind sa cred ca nu intamplator am avut acest imbold, ci mai degraba mi-a fost trimis ca sa-mi reaminteasca urmatoarele: "Daca nu vrei sa suferi necaz si stramtorare, cel putin nu spune ca lucrul sfintirii este cu neputinta. Caci cel ce spune aceasta tagaduieste curatirea; pentru ca fara lacrimi nu s-a auzit din veac sa se fi curatit de intinaciunea pacatului vreun suflet care a pacatuit dupa Botez". Maine este ziua de cinstire a Sfantului Ierarh Spiridon al Trimitundei, mare facator de minuni iar Cuvantul din ziua de maine ne spune: "Daca recunoasterea intelepciunii celei adevarate si a cunoasterii lui Dumnezeu ni se va da prin litere si studii, fratilor, ce nevoie ar mai fi atunci de credinta sau de dumnezeiescul Botez sau de Impartasirea Tainelor Sale? Nici una. Dar pentru ca lumea prin intelepciunea ei n-a cunoscut pe Dumnezeu, a binevoit Dumnezeu sa mantuiasca pe cei ce cred prin nebunia propovaduirii."

Minunea lui Dumnezeu

Niciodata pana acum, nu am asteptat sa vina toamna, cu atata placere si nerabdare. Inca de cand eram in scoala generala, venirea toamnei era pentru mine motiv de intristare, de melancolie, generat de schimbarea anotimpului cald si insorit, cu cel rece si inorat dar si din cauza faptului ca se termina vacanta, distractia si reincepeau scoala si responsabilitatile. Toamna aceasta insa, mi-a adus cea mai mare bucurie din viata mea, pe care o asteptam de multa vreme si pe care Dumnezeu mi-a daruit-o in cele din urma, prin minunea dobandirii pruncului cel mult dorit. Nu mi-am inchipuit ca o mogaldeata ca acesta va fi in stare sa-mi schimbe viata si sa mi-o umple intr-o asa mare masura... Ii multumesc lui Dumnezeu in fiecare zi pentru acest dar divin si nu vreau sa las nici o zi fara ca sufletul meu sa se umple de bucuria fiecarei clipe petrecute alaturi de ingerasul meu.

Vorbe de duh

Unul dintre citatele celebre ale marelui poet, ilustru ganditor si om de stiinta german Goethe, citat pe care l-am folosit si eu ca motto, inca de cand eram eleva in scoala generala, cand il scriam pe prima pagina a caietului de limba si literatura romana, este urmatorul: "Nu lasa nici o zi fara sa citesti ceva sau fara sa asculti ceva frumos". Urmez si acum acest indemn, pentru ca este o metoda buna de a ma relaxa, de a ma incarca cu ganduri frumoase, pozitive, pe care le folosesc drept hrana mentala si sufleteasca. Astazi mi-au mers la inima vorbele de duh din Evanghelia : Lc 7, 31-35, pe care le-am gasit scrise in agenda duhovniceasca, la ziua de astazi : "Sa nu fie fratilor, ca noi sa aducem vreodata roada de neghina pentru ca am primit din trandavie samanta raului in inimile noastre. Fie insa sa aducem lui Hristos inmultite de treizeci de ori, de saizeci de ori si de o suta de ori cele cultivate in noi prin Duhul si care sunt iubirea, bucuria, pacea, blandetea, bunatatea, indelunga-rabdarea, credinta, infranarea, hranirea cu painea cunostintei."

Libertarianism sau determinism

Au fost situatii in viata mea de pana acum, cand a trebuit sa iau decizii foarte importante, si totusi sa nu stiu care dintre variantele pe care as fi putut sa le aleg, ar fi cea mai buna; balanta parca inclina la fel pentru fiecare in parte. Atunci intervenea liberul arbitru, adica acea putere sau abilitate a mintii mele prin care luam deciziile. Toate au fost bune si frumoase pana in momentul cand a trebuit sa iau o decizie de viata sau de moarte si am ales-o pe cea din urma. Ceea ce a urmat a fost groaznic, mi-a afectat atat de mult sufletul si psihicul, incat cu greu mi-am revenit. Am inteles insa un lucru si anume ca pe langa libertarianism, exista si determinismul, adica actiunile umane nu sunt libere, ci mai degraba sunt rezultatul influentelor, a circumstantelor externe care nu sunt sub control individual, ca totul este predeterminat, este dat mai inainte. Determinismul este de doua tipuri : divin si natural. Determinismul divin explica toate fenomenele facand apel la cauze divine, Dumnezeu fiind omniscient stie ce se va intampla. Determinismul natural considera ca totul este predeterminat prin cauze naturale. Acesta din urma afecteaza libertatea umana numai in masura in care acceptam ca factorii naturali ce actioneaza la nivelul corpului se rasfrang asupra sufletului. Aceasta intelegere m-a facut sa pun sub semnul intrebarii validitatea liberului arbitru si sa cred ca nu exista nici libertarianism absolut dar nici determinism absolut. Cred insa ca sta in libertatea noastra de a urma planul divin sau de a-l refuza, fiindca singurul care are fiinta pe termen lung e acest plan divin. Dumnezeu nu este responsabil de producerea raului, caci el inca de la inceput a lasat omului posibilitatea de a alege. Sper ca de acum inainte, sa primesc intotdeauna harul divin, pentru a lua cele mai bune decizii, care sa-mi aduca pacea in inima si in suflet.

Inchizand cicluri

Parafrazandu-l pe romancierul brazilian Paulo Coelho, afirm si eu si sustin urmatoarele: Intotdeauna este bine de stiut cand anume se termina o etapa din viata. Faptele trec si trebuie lasate sa treaca. De aceea este asa de important sa distrugi amintiri, sa faci un cadou, sa-ti schimbi casa, sa rupi hartiile, sa arunci documente vechi. Acum zambesc si ma bucur, gandindu-ma ca zilele trecute - inainte sa primesc pe mail mesajul cu titlul postarii mele - chiar asta am facut (mai putin sa-mi schimb casa dar abia astept sa vina vremea cand o s-o fac si pe-asta...). La mine, momentul de a inchide capitole din viata mea si de a ma desprinde de ceea ce nu se mai regaseste in viata mea, a venit destul de tarziu si inca mai imi trebuie timp sa ma desprind de tot dar trebuie s-o fac, ma simt bine ca am inceput si o s-o duc la bun sfarsit. Am inteles ca viata nu se afla decat inainte, niciodata inapoi; daca trec prin viata lasand "usi deschise" pentru orice eventualitate, niciodata nu ma voi putea desprinde de trecut, nici nu voi trai ziua de astazi cu multumire. Important este ca acum pot sa inchid si sa las in urma momente ale vietii, momente care se incheie; am devenit mai puternica sau cel putin asa vreau sa cred. Nimeni si nimic nu este indispensabil. Nici o persoana, nici un loc, nici o munca. Nimic nu este vital pentru a trai, pentru ca atunci cand cineva vine pe lume, vine singur si tot singur pleaca din lume. Asta e viata !

Trecerea dincolo...

Lucrul cel mai trist in viata este atunci cand pierzi pe cineva drag..., pana la acel moment nu constientizezi cat de greu de suportat este pierderea persoanei respective. Stim cu totii ca suntem muritori si ca nimeni nu scapa de moarte dar tot ne gaseste nepregatiti sufleteste un astfel de moment. De aceea, cred ca din cand in cand ar fi bine sa ne indreptam gandurile si catre acest aspect neplacut al vietii si sa incercam sa intelegem esenta vietii si a mortii, sa ne punem intrebarea (si sa ne dam si raspunsul) de unde venim, care este rostul nostru in lume si incotro ne indreptam... iar daca intelegem corect aceste lucruri si traim in consecinta, totul devine parca mai usor de suportat, vom privi moartea nu ca pe ceva final , ci ca pe o trecere in lumea de dincolo - care poate fi mai buna sau mai rea, in functie de modul cum ne-am dus viata pe acest pamant.

Nu taia din cruce !

Dintre toate mesajele care cicula pe net iar pe unele dintre ele le-am primit si eu prin mail de la prietenii mei, am pastrat cateva care mi-au atins sufletul si pe care doresc sa le impartasesc in continuare. Unul dintre acestea, are indemnul: Nu taia din cruce ! si urmeaza un moment de cugetare .... pentru cine intelege. Mesajul este insotit de cateva desene sugestive, in care sunt prezentati mai multi omuleti ce isi cara crucile, unele mai grele, altele mai usoare, dupa cum le-au fost randuite. La un moment dat, unul dintre omuleti se plange la Dumnezeu ca este prea grea crucea lui si Il roaga sa o scurteze, sa o faca mai usoara ca sa poata sa o care mai bine. Fericit ca ruga i-a fost ascultata, ajunge la o prapastie. Ceilalti omuleti care nu s-au plans si si-au carat crucile asa cum le-au fost date, le-au folosit ca pe un pod si au reusit sa treaca dincolo de prapastie dar omuletul nostru care a taiat din cruce, n-a putut deoarece crucea lui era prea scurta, ajungea doar pana la jumatatea prapastiei. Acum vine morala : De mult prea multe ori ne plangem de crucea pe care trebuie s-o purtam... dar ceea ce nu realizam noi este ca ea ne pregateste pentru prapastiile vietii... pe care Dumnezeu le vede cu mult inainte ca noi sa ajungem la ele ! Oricare ne-ar fi incercarea, oricare ne-ar fi durerea... sa nu uitam ca intotdeauna apare soarele dupa ploaie !!! Noi ne luptam, uneori cadem si esuam... dar Domnul este intotdeauna gata sa raspunda la chemarea noastra ! El cunoaste fiecare durere, vede fiecare lacrima si cu un cuvant de-al Sau poate indeparta orice frica ! Suspinele pot sa ne umple noptile... dar dispar deodata, cand vine dimineata ! Salvatorul nostru ne asteapta intotdeauna ca sa ne dea Pacea, Harul si Dragostea Lui .

Salvarea prin credinta

Intr-una din noptile trecute am avut urmatorul vis: "Inainte, oamenii erau dominati de duhul mandriei, orgoliului si al trufiei iar prin faptele lor pacatoase se indreptau pe calea fara intoarcere a pierzaniei. Atunci, Maica Domnului, din iubire de oameni, a trimis pe pamant Biserica sa, in care oricine intra cu credinta se salva." Analizand visul, l-am interpretat ca pe o retrospectiva din viitor, asupra a ceea ce se intampla in prezent iar perspectiva viitorului mi-a aparut deosebit de incurajatoare. Practic, nu vor mai exista decat oameni care se vor salva prin credinta pe calea mantuirii - care incepe din Biserica vazuta de pe pamant si sfarseste in Biserica nevazuta din ceruri. Astfel, mesajul pe care l-am primit in subconstient sub forma unui vis este foarte clar: de la Dumnezeu am iesit si iarasi la Dumnezeu ne intoarcem. Fericit cine se intoarce...

Rostul incercarilor

Citind din cartea parintelui Arsenie Boca, ce m-a inspirat si in alegerea titlului acestei postari, mi-am intarit convingerea ca incercarile pe care ni le trimite Dumnezeu de-a lungul vietii au rostul lor nevazut iar reusita in intelegerea lor, e o lumina in sufletul mintii. Toate intamplarile si imprejurarile prin care trecem in viata, printre alte rosturi il au si pe acela de a scoate la iveala cele sadite in ascunsul omului, in firea lui, fie bune, fie rele, precum si lupta dintre ele. Si fiindca in om sunt doua inclinari: una catre Dumnezeu si alta catre sine (impotriva lui Dumnezeu), incercarile si ispitele pun omul fie intr-o valoare, fie intr-o negatie. Scriptura lamureste ca unora ispitele le sunt spre mantuire si altora spre pierzare. Cei inclinati spre Dumnezeu, in incercarile care au rostul lamuririi, uneori ca prin foc, se purifica. "In lupta voastra cu pacatul nu v-ati impotrivit inca pana la sange. Si ati uitat indemnul care va graieste ca unor fii: "Fiul meu, nu dispretui certarea Domnului, nici nu te descuraja cand esti certat de El. Caci pe cine il iubeste Domnul il cearta, si biciuieste pe tot fiul pe care-l primeste. Rabdati spre inteleptire. Dumnezeu va ia ca pe niste fii. Si care este fiul pe care tatal sau nu il pedepseste?"" (Evrei 12, 2-7). In ceea ce ma priveste, sper ca am ajuns sa inteleg rostul incercarilor prin care am trecut si pedepsele pe care le-am primit si mi-as dori din tot sufletul ca semnele pe care le percep in momentul de fata, sa se traduca prin ceea ce chiar si numele meu exprima conform explicatiilor din Dictionarul Onomastic Crestin si anume: "Dumnezeu s-a indurat".