marți, 8 mai 2012

Baiat sau fata ?

Aud tot timpul de la diferiti parinti, ca doctorii nu pot sa taca si isi dau cu parerea inainte de vreme, ba unii dintre acestia fiind chiar ferm convinsi in legatura cu sexul copilului din pantecele mamei. Asa ni s-a intamplat si noua la ecografia din luna a treia, cand doctorita a afirmat, asigurandu-ne chiar cu un procent de 70 % , ca vom avea fata. Imi amintesc ca in acel moment am simtit o dezamagire, nu pentru faptul ca ar fi fost fata - caci noi nu aveam preferinte - ci pentru faptul ca eu credeam cu tarie ca voi face baiat, asa cum ne-a prezis parintele nostru duhovnic. Dupa aceea, mi-a luat o vreme ca sa ma obisnuiesc cu ideea, barbatu-meu chiar incepuse sa anunte pe toata lumea ca vom avea fetita si apoi... surpriza ! la ecografia din luna a cincea, fata noastra se transformase in baiat, era evident atunci... :) ; si din nou emotiile ne-au jucat feste, a trebuit sa ne reobisnuim cu ideea, sa anuntam pe toata lumea, etc. Bine ca nu ne-am apucat sa cumparam lucruri de fetite, asa cum au facut altii, indusi in eroare de doctori. Oricum, ma bucur ca a fost asa cum am crezut si am sperat iar pe baietelul nostru nu l-as da acum nici pe o mie de fete.

miercuri, 25 aprilie 2012

Si eu pot fi supernanny !?

Tocmai am terminat de citit cartea "Si tu poti fi supernanny", scrisa de Irina Petrea, pe care o gasesc deosebit de interesanta si educativa si cred ca fiecare parinte ar trebui s-o citeasca. Nu e o carte pentru minte, ci una pentru suflet si este scrisa atat pentru cei care au devenit sau se pregatesc sa devina parinti si vor sa-si creasca bine copiii dar mai ales, este scrisa pentru copiii acestor parinti. Conform convingerii autoarei, fiecare dintre noi este rezultatul propriei copilarii si despre acest lucru vorbeste in cadrul cartii. Pe mine, aceasta carte m-a facut sa reflectez mai mult inainte sa actionez in tot ceea ce are legatura cu copilul meu. M-a facut sa constientizez trecerea ireversibila a timpului si sa ma gandesc mai responsabil la cat de mult am putea pierde atat noi cat si copilul nostru, daca noi parintii, din comoditate sau din neglijenta, nu ne implicam cat ar trebui si mai ales CUM ar trebui, sa-i dam copilului ajutorul nostru, de care are cea mai mare nevoie ACUM in copilarie si nu mai tarziu - adica atunci cand va deveni adult si va fi rezultatul copilariei lui, la care noi parintii contribuim din plin. La intrebarile: Cum ai ajuns parinte?, Ti-ai dorit sa ai un copil...?, Ce este pentru tine copilul tau? din "Clipa de sinceritate", am si eu raspunsurile mele insa oricare ar fi acestea, copilul nu are nici raspundere, nici vina. Nu are nevoie nici sa i ne inchinam ca Lui  Dumnezeu, nici sa-l urgisim ca pe un caine de pripas. Nici n-a venit aici sa ne implineasca visurile, nici sa ne faca viata imposibila. Nici sa ne fie confesor, nici sa poarte pe umerii lui responsabilitatea unei averi pe care n-a creat-o si de care nici nu are, poate, nevoie ca sa fie fericit. Nici n-a venit sa ne tina de urat, sa stea lipit de noi toata viata. Ca viitor adult, va avea si el viata lui si dreptul sa o traiasca asa cum va considera el ca este cel mai bine. Pana atunci insa, NOI suntem cei ce raspund pentru el. Pentru ingrijirea lui. Pentru educatia lui. Pentru devenirea lui. In fata lui. In fata noastra. In fata societatii. El ne iubeste neconditionat si ne priveste ca pe Dumnezeul lui. Are nevoie de noi, de iubirea noastra, de grija noastra, de intelegerea si ocrotirea noastra. Fie ca ne place, fie ca nu... Bucuria lui cea mai mare este sa-i dam atentie. Indiferent cum o facem insa, aceasta se traduce pentru el intr-un singur fel: atentie = iubire. Spaima lui cea mai mare este sa nu ne piarda. Fara noi, fara dragostea noastra, nu crede ca ar putea trai. Teama ca ne poate pierde ii paralizeaza gandurile, il face sa se sufoce. Nu are destule lacrimi sa planga crezand ca vrem sa-l parasim. Dorinta lui cea mai mare este ca mama si tata sa se iubeasca si sa fie impreuna. Asa e el, copilul nostru. Asa am fost si noi. Ne mai amintim?

vineri, 30 martie 2012

Vorbind in psalmi

In cuvantul inainte la Psalmi, Sfantul Vasile Cel Mare ne spune: "Cartea Psalmilor cuprinde tot ceea ce este mai folositor in toate. Ea profetizeaza cele viitoare, insemneaza fapte istorice, da legi pentru viata, arata ce trebuie sa facem si, ca sa spunem intr-un singur cuvant, este o adevarata comoara de invataturi bune, punand la indemana fiecaruia, dupa sarguinta lui, tot ceea ce ii este de folos. Ea vindeca ranile cele vechi ale sufletului si aduce cat se poate de grabnic insanatorirea celui de curand ranit. Ingrijeste de cel bolnav si pastreaza intreg pe cel sanatos. In genere, ea face ca patimile, care de-a lungul vietii omenesti cauta sa se cuibareasca in suflete, sa fie indepartate si la aceasta ajunge prin crearea ingrijita a unei stari sufletesti pline de bucurie si de placere, care face ca in suflete sa ia fiinta cugetele cele intelepte". Totodata, in Cuvantul pentru psalmi, Preacuviosul Parintele nostru Efrem Sirul ne spune: "Ca psalmul si din inima de piatra scoate lacrimi. Psalmul este lucrul ingerilor, petrecerea cea cereasca, tamaia cea duhovniceasca. Psalmul este luminare a sufletelor, sfintire a trupurilor. Pe acesta, fratilor, sa nu incetam totdeauna cugetandu-l; si prin case, si in calatorii, si dormind, si sculandu-ne, graind intre noi insine cu psalmi si cu laude si cu cantari duhovnicesti. Psalmul este bucurie a iubitorilor de Dumnezeu". Eu, personal, am parcurs cu placere toti cei 150 de psalmi insa am o afinitate pentru psalmul 50, pe care il voi posta aici, ale carui prime strofe le-am auzit initial cantate dumnezeieste de corul bisericii Sfantul Spiridon Vechi si care mi-au ajuns in adancul sufletului si apoi mi-au mers direct la inima, facandu-ma sa vars lacrimi siroaie, plangandu-mi pacatele cele multe. De asemenea, m-a impresionat foarte mult si prima strofa din psalmul 17, cantata si aceasta in cadrul slujbei de Duminica. Psalmul 50:"Miluieste-ma, Dumnezeule, dupa mare mila Ta / Si dupa multimea indurarilor Tale, sterge faradelegea mea./ Mai vartos ma spala de faradelegea mea si de pacatul meu ma curateste./ Ca faradelegea mea eu o cunosc, si pacatul meu inaintea mea este pururea./ Tie unuia am gresit, si rau inaintea Ta am facut, asa incat drept esti Tu intru cuvintele Tale si biruitor cand vei judeca Tu./ Ca iata intru faradelegi m-am zamislit, si in pacate m-a nascut maica mea./ Ca iata adevarul ai iubit; cele nearatate si cele ascunse ale intelepciunii Tale mi-ai aratat mie./ Stropi-ma-vei cu isop si ma voi curati; spala-ma-vei si mai vartos decat zapada ma voi albi./ Auzului meu vei da bucurie si veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite./ Intoarce fata Ta de catre pacatele mele, si toate faradelegile mele sterge-le./ Inima curata zideste intru mine, Dumnezeule, si duh drept innoieste intru cele dinlauntru ale mele./ Nu ma lepada de la fata Ta, si Duhul Tau cel Sfant nu-l lua de la mine./ Da-mi mie bucuria mantuirii Tale, si cu duh stapanitor ma intareste./ Invata-voi pe cei fara de lege caile Tale, si cei necredinciosi la Tine se vor intoarce./ Izbaveste-ma de varsarea de sange, Dumnezeule, Dumnezeul mantuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta./ Doamne, buzele mele vei deschide, si gura mea va vesti lauda Ta./ Ca de-ai fi voit jertfa, Ti-as fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi./ Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inima infranta si smerita Dumnezeu nu o va urgisi./ Fa bine, Doamne, intru bunavoirea Ta, Sionului, si sa se zideasca zidurile Ierusalimului./ Atunci vei binevoi jertfa dreptatii, prinosul si arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tau vitei./ Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh." Din psalmul 17: "Iubi-Te-voi, Doamne, virtutea mea./Domnul este intarirea mea si scaparea mea si izbavitorul meu,/ Dumnezeul meu, ajutorul meu si voi nadajdui spre Dansul,/ Aparatorul meu si puterea mantuirii mele, si sprijinitorul meu./ Laudand voi chema pe Domnul, si de vrajmasii mei ma voi izbavi..." In incheiere, il voi cita tot pe Preacuviosul Parintele nostru Efrem Sirul, care ne indeamna:"Iubeste tacerea despre vorbirea cea rea. Vorbirile mirenilor pe minte o departeaza de la Dumnezeu."

sâmbătă, 11 februarie 2012

O zi speciala

In fiecare an exista o zi speciala in viata noastra, zi in care aniversam cate ceva: ziua cand ne-am nascut, nasterea unui copil, un botez, o cununie, etc si care, pe langa bucuria aniversarii, ne aduce si bilantul lucrurilor frumoase care ne-au trecut prin viata; este ziua in care numaram amintirile si ne adunam familia si prietenii aproape. Astazi, la implinirea unei rotunde si frumoase varste, vreau sa fac de neuitat aceasta zi, cand voi aduce laolalta intr-un cadru festiv, persoane dragi mie, care si-au pus amprenta asupra existentei mele de-a lungul vietii. In iuresul vietii noastre, nu mai reusim sa ne vedem si sa imbratisam persoanele dragi, atat de des precum am dori si trec zilele si anii pe langa noi si ne trezim la un moment dat ca vrem s-o facem insa de multe ori nu se mai poate sau este prea tarziu pentru unii dintre noi. Nu stim ce ne rezerva ziua de maine, asa ca cel mai bine sa traim prezentul cat mai frumos posibil, in pace, armonie si iubire. Ma felicit pentru ca am avut aceasta initiativa, sa fac din aceasta zi una cu adevarat speciala. Va multumesc tuturor ca existati in viata mea si faceti ca aceasta sa fie frumoasa si senina. Am primit deja cel mai frumos cadou din partea copilasului meu in varsta de doi ani si trei luni, care mi-a facut o adevarata surpriza si mi-a cantat cu glasul lui cristalin, batand din palmele lui mici si radiind de fericire, La multi ani, de ziua mea !

marți, 3 ianuarie 2012

La multi ani, 2012 !

Dintre toate mesajele cu urari care au circulat pe internet in perioada sarbatorilor de Craciun si Revelion, mi-a mers la suflet unul pe care o sa-l postez si aici; pacat insa ca nu pot sa atasez la el nici fondul muzical cu melodia foarte frumoasa "Feliz navidad" dar pe care sunt convinsa ca o stie toata lumea si nici peisajul superb de iarna cu casute ca din poveste dar pe care, cu putina imaginatie ni-l putem inchipui. "Ce putem dori pentru noul an ? Prietenia si dragostea sa fie vesnice si mereu sa aiba un loc special in inimile noastre. Grijile si necazurile sa dispara, bucuriile sa fie mereu prezente si sa fie sarbatorite de toti. Afectiunea sa fie simpla si mereu prezenta in inima noastra ca un simplu salut sau oricare alta expresie. Inimile sa fie mereu deschise pentru noi prietenii. Gelozia, ura si altele care intuneca viata noastra sa fie oprite in momentul nasterii lor. Ca oricine care are nevoie de ajutor sa gaseasca la noi un cuvant de mangaiere si prietenos, ca iertare, intelegere si nu amaraciune, discordie... Ca lumea sa devina tot mai umana, ca tot ce visam si ne imaginam sa devina realitate. Ca dragostea fata de aproapele nostru sa devina un adevar absolut. Ca toate cele 365 de zile ale anului sa fie pline de lucruri bune si fericire. Anul 2012 sa fie anul pacii, armoniei, fericirii si dragostei". La multi ani, 2012 !

joi, 1 decembrie 2011

Straluciri si nostalgii de iarna

Stralucirea primei zile de iarna imi lumineaza gandul si sufletul iar amintirile ma napadesc si "Din nou : acelasi Mos Craciun cu care ne-am nascut, cu care vom muri, ne face semne dintre stele, sa ne-amintim, caci vine iara cu colinde, cu sperante, cu urari, cu fulgi de nea, cu saniuta pe zapada; tot el ne-aduce aminte, de parinti si de bunici, de frati si de surori, de cei ce nu mai sunt dar ii avem in suflet si stau cu noi alaturi si din nou: "Steaua sus rasare, Ca o taina mare... Steaua straluceste Si lumii vesteste!"..." Astazi s-a nascut Hristos, Mesia chip luminos!"... "Sorcova vesela, Sa traiti, sa-mbatraniti!"... Si toate aceste ganduri, il rog pe Mos Craciun sa vi le aduca in dar, cu toate colindele si urarile de "La multi Ani!", Sarbatori fericite!, Numai bine si sanatate si voie buna!

marți, 1 noiembrie 2011

Aniversarea de 2 anisori

Cu patru ani in urma, un inger pazitor a trimis la mine o persoana draga mie, care mi-a adus un exemplar din nr. 777 al revistei Formula AS (pe care il pastrez si acum), in care era scris un articol despre moartea si invierea Bisericii Sfantul Spiridon Vechi, despre nenumaratele minuni ale Sfantului Spiridon si despre ajutorul imediat pe care acesta il da tuturor celor ce se inchina si se roaga cu credinta la icoana sa facatoare de minuni. Din acel articol, mi-au atras atentia in mod deosebit multiplele cazuri de nasteri miraculoase, cu atat mai interesante cu cat s-au intamplat unor persoane publice indragite, din lumea sportului, a televiziunii, a muzicii, cum ar fi Nadia Comaneci, Andreea Marin, Iuliana Marciuc sau Sanda Ladosi. Intrucat si eu eram aspiranta de mult timp la titlul de mamica si incercam de mult timp sa raman insarcinata insa fara succes, chiar dupa multe investigatii, tratamente si interventii facute de medici renumiti, mi-am luat inima in dinti si m-am dus la biserica, sa vorbesc cu preotul paroh, sa-i spun oful si sa-l rog sa ma indrume. Parintele parca ma astepta sa-mi deschida ochii, sa-mi lumineze mintea si sa-mi arate ca trebuie sa-mi schimb modul de viata, de gandire. L-am luat apoi si pe sotul meu cu mine si la randul lui a simtit harul parintelui care a devenit in scurt timp duhovnicul nostru. Acum imi sarut copilasul cel mult dorit, care astazi implineste 2 anisori de cand este pe lume, o adevarata minune a lui Dumnezeu, care mi-a adus cea mai mare bucurie din viata mea. Ii multumesc lui Dumnezeu pentru acest dar divin si Sfantului Spiridon si Maicii Domnului si tuturor sfintilor la care ne-am rugat si-L rog pe Dumnezeu sa-mi ajute sa-mi vad puiul mare, sanatos, sa ne aiba in paza si sa ne ocroteasca. La Multi Ani, copilasul meu iubit !

luni, 24 octombrie 2011

Calmi si fermi

Calmi si fermi - aceasta este deviza lui Cesar de la emisiunea "Cesar si cainii" de pe National Geographic Channel, pentru stapanii de caini, atunci cand acestia corecteaza dresajul animalelor lor. Nu mi-am inchipuit vreodata ca metodele lui Cesar care au dau roade pentru o multime de caini, vor da roade si pentru propriul meu copilas in varsta de aproape 2 ani. Am urmarit cu viu interes ultima emisiune, nu doar pentru faptul ca imi plac animalele si tot ce este legat de ele, ci si pentru faptul ca acolo am gasit raspuns la comportamentul din ultima perioada, al copilului meu. Acum nu ma mai mir atat de tare, pentru ca m-am gandit mai bine si este stiut ca un caine matur are o inteligenta comparabila cu a unui copil de 2 ani iar intre comportamentele lor exista multe similitudini. Astfel, am aflat ca baietelul meu simte ca trebuie sa fie seful in casa, sa domine si asa se explica incordarea, posesivitatea si impotrivirea lui in anumite situatii impuse de noi parintii si de bona iar pentru a-i corecta comportamentul, noi ceilalti trebuie sa actionam in acelasi mod, sa-i implementam aceleasi reguli si sa-i stabilim anumite limite si sa nu-l lasam sa ia el deciziile cele mai importante. La varsta asta, copilul speculeaza orice moment de slabiciune a persoanelor din jurul lui si stie ca acesta este si momentul cand trebuie sa preia puterea si apoi sa o mentina. Totusi, parca nu-mi vine sa cred ca gandeste cand actioneaza asa, ci pur si simplu o face din instinct; la fel fac si cainii. Noi parintii insa si de asemenea si bona, cand il corectam nu trebuie sa fim incordati, agitati sau agresivi - nici macar in limbaj, pentru ca altfel vom genera iritabilitate, frica si agresivitate copilului, prin urmare trebuie sa fim doar calmi si fermi. Punct.

joi, 8 septembrie 2011

Amintiri pentru viitor

Cand peste ani, aceste randuri poate le vom reciti, amintirea clipelor de fata vor lumina chipurile noastre si aduceri aminte vor veni din urma, cu zambetele ultimelor toamne, cu glasurile cristaline de copil, cu privirile limpezi si senine, cu tot ce ne-a bucurat sau intristat in acesti ani si fara indoiala cu legatura noastra, ce va ramane nestearsa.

luni, 15 august 2011

1 an, 9 luni si 7 zile

Un an, noua luni si sapte zile - atat a durat frumoasa perioada in care l-am alaptat pe cel mic. Unii au zis ca sunt o mama eroina, ca foarte putine mame mai ajung in ziua de azi la aceasta performanta. Eu nu mi-am propus pentru alaptare o anumita perioada de timp, am vrut sa fie bine in primul rand pentru copil, atat pentru latura lui psihica, afectiva, emotionala dar si pentru faptul ca laptele matern este cel mai bun si il protejeaza pe copil de multe boli. In acelasi timp insa, am vrut sa fie bine si pentru mine, de aceea am optat pentru intreruperea treptata a alaptatului, fara sa fie nevoie de medicamente si fara disconfort fizic si psihic. Chiar si asa, in ziua intarcarii am plans, m-am gandit ca o sa-i fie greu sa renunte la ceea ce adora cel mai mult, la ceea ce-l calma si-l adormea cu zambetul pe buze. Era o placere si pentru mine sa-mi vad copilul fericit si multumit. In final, m-am consolat cu ideea ca e mult mai usor sa-l determin sa renunte la varsta asta, decat la o varsta mai frageda si asa a si fost. Astfel, pe data de 7 august ne-am luat frumos bagajele si am plecat cu totii la munte, la vila pe care o inchiriasem exclusiv pentru noi. Am luat-o cu noi si pe bona careia i-a revenit ingrata sarcina de a sta cu copilul in primele 4 nopti. Asa a fost foarte bine, daca ramaneam acasa, trezeam toti locatarii din bloc, pentru ca baiatul e un luptator, nu s-ar fi lasat cu una, cu doua si probabil ca m-ar fi intors din planul meu, pentru ca e foarte convingator cand isi propune :) . In sfarsit..., azi noapte a inteles si el ca nu e o gluma si ca trebuie sa-si ia adio de la "titi". Deja mi se pare ca e alt copil, parca s-a mai maturizat, nici nu se mai scoala de cateva ori pe noapte, asa cum facea, ce mai..., orice rau a fost spre bine si totul e bine cand se termina cu bine. Adevarul e ca m-am si rugat sa fie bine si am simtit ca Dumnezeu si Maica Domnului m-au ajutat iar in aceasta zi de Sfanta Maria, nu pot decat sa le multumesc !
 
blogarama.com Directory of Personal Blogs BlogCatalog.ro