miercuri, 4 decembrie 2013

Descoperiri uluitoare - Noua Medicina

Bine v-am regasit ! Cu toate ca in urma cu un an si jumatate nu credeam ca o sa mai adaug vreo postare in acest blog, iata ca o fac totusi, din dorinta de a impartasi cu voi, cei ce-mi cititi postarile, niste descoperiri, care mie mi s-au parut deosebit de interesante si veridice si care ar putea sa le fie de ajutor tuturor celor care au nevoie si care sunt in asentimentul celor scrise mai jos.

In alta ordine de idei, va urez Sarbatori fericite, sanatate si La Multi Ani !

Spor la citit !

  
Descoperiri uluitoare despre adevăratele cauze ale CANCERULUI. Corpul se vindecă singur, dacă bolnavul înţelege CAUZA BOLII

- Doctorul german Ryke HAMER a tratat cu succes peste 31.000 de pacienti doar stand de vorba cu ei.  Nu facea nimic magic, in afara faptului ca le explica logic si rational despre stransa legatura dintre starea mentala si boala. El sustine ca fiecare om s-a imbolnavit din cauza unui program mental distructiv, nascut in urma unui SOC emotional. El a numit acest soc dupa numele fiului  sau: Dyrk Hamer Syndome sau DHS (sindromul Dirk Hamer).

Dr. Hamer  era in anii ‘70 Cercetator si Sef al Clincii de Oncologie din Munchen unde trata cancerul folosind, la fel ca ceilalti doctori, tratamentele clasice de tratarea cancerului, care se dovedeau a fi mai mult sau mai putin eficiente.
Insa cursul vietii  doctorului Hamer avea sa se schimbe radical, in luna decembrie a anului 1978, cand a primit teribila veste ca fiul sau DIRK , de doar 19 ani, a fost impuscat mortal. Mai mult decat atat, la cateva luni de la eveniment a murit sotia lui.  Aceste socuri l-au ranit la un nivel profund, si, ca si cum n-ar fi fost destul, peste cateva luni s-a imbolnavit de CANCER la TESTICULE.

Ajunsese un doctor care trata pancientii de cancer, iar in paralel trebuia sa se trateze pe el insusi de cancer.  Era speriat de rata mare de insucces a tratamentelor clasice, pe care ar fi trebuit sa le urmeze si el, insa nu mai avea incredere in ele . Desi pare descurajator, acest context urma sa-l ajute pe Dr. Hamer sa revolutioneze lumea medicala.
Din moment ce nu fusese niciodata grav bolnav, a suspectat imediat ca dezvoltarea cancerului sau poate avea legatura directa cu tragica pierdere a fiului sau.
Moartea lui Dirk si propria sa experienta cu cancerul l-au facut pe Dr. Hamer sa investigheze istoricul pacientilor sai de cancer. A aflat foarte curand ca, la fel ca el, toti au trecut prin experiente extrem de stresante, inainte ca boala sa se instaleze si sa se dezvolte. Observarea conexiunii dintre minte si organism nu a fost surprinzatoare. Numeroase studii aratasera deja ca atat cancerul, cat si alte bolii sunt foarte des precedate de un eveniment traumatizant.

Există o LEGATURĂ dintre diferitele zone creiereului şi anumite organe

Dar Dr. Hamer a dus cercetarile sale cu un pas mai departe. Urmarind ipoteza ca toate evenimentele din organism sunt controlate de creier, a analizat tomografiile pacientilor sai si le-a comparat cu istoricul lor medical.
Dr. Hamer a descoperit ca orice boala, nu numai cancerul, este controlata de o zona din creier ce ii corespunde in mod specific si este legata, in mod particular, de un eveniment traumatizant perfect identificabil.
Mai exact, a sesizat aparitia unor vibratii mai anormale, vizibile sub forma de cercuri concentrice pe tomografie, in diferite zone ale creierului. Mai interesant era ca, oamenii cu acelasi tip de cancer, aveau vibraii mai intense EXACT in aceleasi zone ale creierului.
Cu alte cuvinte, fiecare tip de cancer avea o zona corespondenta in creier, care nu mai functiona corect.
Cu aceasta descoperire a pus bazele a ceea ce se numeste NOUA MEDICINA (pentru care va fi desconsiderat de ceilalti doctori, dupa care i se va retrage dreptul de a mai profesa (pentru ca perturba afacerile marilor companii farmaceutice, care, pentru a supravietui, trebuie sa vanda anual citostatice, vaccinuri, medicamente care dau dependenta etc.).
Cand Dr. Hamer a fost arestat, in 1997, pentru acordarea de sfaturi medicale, fara a avea licenta medicala, pentru trei persoane, politia a confiscat fisele pacientilor sai si le-a analizat. Un procuror public a fost nevoit sa recunoasca in timpul procesului, ca dupa 5 ani, 6.000 din 6.500 de pacienti ai dr. Hamer, cu cancer in faza terminala, erau inca in viata. In cazul tratementelor conventionale, cifra aceasta este inversa.

Noua medicina porneste de la “Regula de Fier a Cancerului”

Regula de Fier a Cancerului:
Fiecare cancer sau alta afectiune grava, are drept cauză un CONFLICT care genereaza UN SOC EMOTIONAL:  numit DHS (Sindromul Dirk Hamer – denumit astfel in onoarea fiului sau) care imbolnaveste omul mai intai la nivel mental, cand apar dereglari in creier, iar in final boala se rasfrange asupra unui organ.
La această regulă, se adaugă alte două concluzii esenţiale:
a. Tipul conflictului care a generat SOCUL EMOTIONAL(DHS) determină ZONA in care apar vibratii anormale in creier. Zona de pe creier in care apar aceste inele concentrice, determina organul in care va aparea boala.
b. Cu cat dureaza mai mult conflictul, cu atat se imbolnaveste mai rau organul corespunzator acestui tip de conflict.
Aceste concluzii au rezultat in urma experimentelor practice pe care dr. Hamer le-a facut pe oameni si pe animale. A demonstrat mai intai cum, si animalele, la fel ca oamenii, sunt predispuse bolilor un urma unui conflict care genereaza un soc emotional.

Originea bolilor este în creier

Dr. Hamer a stabilit ca „orice boala este cauzata de un soc emotional (numit DHS) care surprinde individul total nepregatit”.

Psihologic vorbind, DHS este un incident foarte personal, conditionat si determinat de experientele noastre trecute, de vulnerabilitati, de perceptiile personale, de valorile si credintele personale. Cu toate acestea, DHS nu este doar un conflict emotional, ci si biologic, care trebuie inteles in contextul evolutiei noastre personale.
Animalele experimenteaza aceste socuri biologice in urma pierderii bruste a cuibului sau teritoriului, a pierderii unui pui, a separarii de partener sau de grup, a unei amenintari nesteptate, a unei perioade de nemancare sau a unei amenintari de moarte.
Un barbat, de exemplu, poate suferi un soc conflictual de „pierdere a teritoriului” , cand isi pierde casa sau locul de munca, pe neasteptate; pentru o femeie, un soc conflictual „in camin” poate fi o grija pentru binele unuia dintre membrii familiei; un soc conflictual de tipul „abandonului” poate fi declansat de un divort neprevazut sau de o spitalizare de urgenta; copii sufera deseori un soc conflictual „de separare”, cand mama se decide sa se intoarca la munca sau cand se despart parintii.
Analizand mii de tomografii (CT) in relatie cu istoricul pacientului, Dr. Hamer a descoperit ca, atunci cand are loc DHS, socul impacteaza o zona specifica, predeterminata din creier, cauzand o leziune care este vizibila pe tomografie, ca un set clar de inele concentrice (In 1989, Siemens, producatorul german de aparate tomografice, a confirmat ca aceste inele nu provin de la o proasta functionare a aparaturii).
Dupa impact, celulele cerebrale transmit socul impactului catre organul corespondent care, la randul lui, raspunde cu o modificare specifica, ce poate fi anticipata. Motivul pentru care diferitele conflicte sunt legate indisolubil de anumite zone ale creierului este acela ca, de-a lungul evolutiei noastre, fiecare parte a creierului a fost programata sa raspunda instantaneu la posibile conflicte sau amenintari.
In timp ce „vechiul creier” (cerebelul, zona amigdaliana) este programat cu instuctiuni de baza legate de supravietuire, care corespund respiratiei, hranirii sau reproducerii, „noul creier” (creierul mare) este codat cu teme mult mai av ansate, precum cele legate de conflictele teritoriale, conflictele de separare, conflictele de identitate si cele legate de autoapreciere, increderea si respectul de sine.
Cercetarile medicale ale Dr. Hamer sunt strans legate de embriologie, pentru ca, indiferent de felul in care organul raspunde unui conflict, fie prin dezvoltarea unei tumori, prin deteriorarea tesutului sau prin dereglarea functionarii, toate acestea sunt determinate de stratul embrionic al germenului din care provin atat organul, cat si tesutul cerebral corespondent.
GNM “Ontogenetic System of Tumors” (Sistemul Ortogenetic al tumorilor) ilustreza ca organele controlate de „vechiul creier” care deriva din endoderm sau vechiul creier mesoderm, precum plamanii, ficatul, colonul, prostata, uterul, pielea in profunzimea ei, pleura, peritoneul, pericardul, glandele mamare, etc., genereaza intotdeauna proliferare celulara, imediat ce conflictul corespondent are loc la nivelul creierului.
Tumorile acestor organe se dezvolta exclusiv pe durata fazei active a conflictului (initiata de DHS).

EXEMPLE

Cancerul de plaman

Sa luam exemplul cancerului de plaman: conflictul biologic asociat cu cancerul de plaman este un soc de tipul „frica de moarte”, deoarece, in termeni biologici, panica de moarte este echivalenta cu incapacitatea de a respira. Odata cu socul datorat fricii de moarte, celulele pulmonare alveolare care regleaza respiratia incep instantaneu sa se multiplice, formind o tumoare pulmonara.
Contrar parerilor conventionale, aceasta multiplicare a celulelor pulmonare nu este un proces fara rost, ci serveste unui scop biologic foarte bine definit, si anume sa creasca capacitatea pulmonara, optimizand astfel sansele de supravietuire ale organismului.
Analizele tomografiilor intreprinse de Dr. Hamer demonstreaza ca fiecare persoana bolnava de cancer de plaman prezinta o configuratie clara de tip inele concentrice in zona corespondenta din creier si ca fiecare pacient a suferit un soc conflictual emotional total neasteptat, de tipul „frica de moarte”, inaintea declansarii cancerului. In majoritatea cazurilor teama de moarte a fost declansata de socul unui diagnostic de cancer, ce a fost resimtit ca o sentinta la moarte.

Cancerul de san

Cancerul de san, potrivit cercetarilor Dr. Hamer, este rezultatul grijilor provocate de un conflict de tipul “mama-copil” sau “probleme cu partenerul”. Aceste tipuri de conflicte impacteaza intotdeauna vechiul creier, in zona care controleaza glandele producatoare de lapte. O femeie poate suferi un conflict de tipul mama-copil, intrucat isi face foarte multe griji, atunci cand copilul ei este ranit sau se imbolnaveste grav, foarte brusc. Pe durata fazei de stres, cat conflictul este activ, celulele glandei mamare continua sa se multiplice, formand o tumora.
Scopul biologic al proliferarii celulare este acela de a mari capacitatea de lactatie pentru copilul suferind, grabind astfel procesul de vindecare al acestuia. Fiecare femeie si fiecare femela din lumea animala se naste cu acest program de reactie biologica pentru crestere si dezvoltare.
Numeroasele studii ale Dr. Hamer arata ca femeile, chiar si atunci cand nu alapteaza, dezvolta tumori ale glandelor mamare, din cauza grjilor obsesive pentru binele celor dragi (a copilului care are probleme, a unui parinte bolnav, sau de grija unui prieten cu probleme).
Ceea ce a fost spus despre cancerul de plaman sau de san este valabil pentru orice alt tip de cancer ce isi are originea in „vechiul creier”. Fiecare tip de cancer este declansat de un conflict soc specific, care activeaza un „program biologic precis” (A Cincea Lege Biologica), ce permite organismului sa depaseasca obisnuintele functionarii zilnice si sa se confrunte fizic cu situatia urgenta. Pentru fiecare tip de conflict exista o zona cerebrala specifica, de unde este coordonat acest program de urgenta.

Ce se întâmplă cu organele controlate de noul creier

In vreme ce organele controlate de vechiul creier dezvolta tumori pe durata fazei active a conflictului- soc, situatia este opusa in cazul organelor controlate de noul creier. Toate organele si tesuturile ce corespund si sunt coordonate de noul creier (ovarele, testiculele, oasele, nodulii limfatici, epiderma, mucoasa colului uterin, bronhiile, vasele coronariene, canalele de alaptare etc.) isi au originea in ectoderm sau mesoderm-ul noului creier.
In momentul producerii conflictului- soc, tesuturile organelor corespondente acestei zone a creierului raspund prin degenerare celulara.
Necrozarea ovarelor sau a testiculelor, osteoporoza, cancerul osos sau ulcerul stomacal, de exemplu, sunt situatii care apar doar atunci cand persoana se afla intr-o stare emotionala de stres relationata cu conflictele- soc corespondente. Asa cum este de asteptat, distrugerile tesuturilor respective au o semnificatie biologica precisa.
Sa luam exemplul tesuturilor canalelor de lactatie. Ele se dezvolta mult mai tarziu decat glanda mamara, acest tesut fiind controlat de o zona mai tanara a creierului, cortexul cerebral. Conflictul biologic ce corespunde tesutului canalelor de lactatie este unul de tip conflict de separare, rezultat al unei experiente de tipul copilul meu (sau partenerul meu) mi-a fost luat de la san. O femela din lumea animala sufera un astfel de conflict, atunci cand puiul ei se pierde sau este omorat. Ca un reflex natural la acest conflict-soc, tesutul canalelor de lactatie incepe sa ulcereze. Scopul acestei reactii este marirea diametrului canalelor de lactatie, astfel incat laptele nefolosit sa se poata drena mai usor si sa nu se congestioneze in interiorul sanului. Creierul fiecarei femei este programat cu acest gen de reactie-raspuns biologic. Din moment ce sanul femeii este asociat, biologic vorbind, cu grija si hranirea, femeile sufera un conflict-soc cauzat de separarea brusca de o persoana iubita. Pe durata fazei active a conflictului- soc nu exista practic nici un simptom, cu exceptia unor ocazionale puseuri usoare in interiorul sanului.

Faza de îmbonăvire(de conflict) şi Faza de vindecare(post conflict)

Dr. Hamer a descoperit de asemenea ca orice conflict si orice boala are si o rezolvare, iar desfasurarea oricei boli are loc in doua faze. (A Doua Lege Biologica).
In timpul primei faze, a conflictului activ (si anume atata timp cat acesta exista) intregul organsim este orientat catre a face fata conflictului. In timp ce, la nivel fizic, au loc dereglari celulare specifice, psihicul si sistemul nervos vegetativ autonom se confrunta de asemenea cu situatii neasteptate.
Comutata intr-o faza de stres (sympathicotonia) , mintea devine total preocupata de continutul conflictului. Tulburari ale somnului si lipsa apetitului sunt simptome specifice. Biologic vorbind, acest lucru este vital, deoarece focalizarea atentiei asupra conflictului si orele de activitate in plus constituie conditiile propice pentru rezolvarea conflictului.
Faza activa a conflictului este denumita si „faza rece”. Deoarece pe perioada stresului se produce constrictia vaselor de sange, simptomele specifice ale activitatii conflictuale sunt extremitatile reci (in special mainile), tremurul si transpiratia rece. Intensitatea simptomelor depinde, in mod natural, de intesitatea si impactul socului conflictual. Daca o persoana ramane in aceasta stare prea mult timp, urmarile pot fi fatale.
Dr. Hamer a demonstrat, fara nici o indoiala, ca organismul nu poate muri niciodata de cancer, in sine. O persoana poate muri ca rezultat al complicatiilor mecanice produse de tumori, de exemplu blocarea unui organ vital precum colonul sau bila, dar in nici un caz celulele canceroase, in sine, nu pot provoca moartea. In German New Medicine distinctia dintre cancerul malign sau benign nu are nici o valoare. Termenul malign este o constructie artificiala (la fel ca marcarii tumorali) care, pur si simplu, indica o activitate de reproducere celulara ce a depasit o anumita limita complet arbitrara.
Daca o persoana moare pe durata fazei initiale active a conflictului, este de obicei din cauza pierderii de energie, a slabirii exagerate, a lipsei de somn si a epuizarii mentale si emotionale.
De cele mai multe ori este vorba de impactul emotional devastator al unui diagnostic sau a unei prognoze negative, de genul “Mai ai doar sase luni de trait!”, impact ce arunca pacientii de cancer si pe cei apropiati lor intr-o stare de disperare. Cu foarte mica speranta sau chiar deloc, sunt privati de forta lor vitala, isi consuma inutil energia si, in cele din urma, mor in urma unui proces agonizant pentru pacientii de cancer pe care tratamentele conventionale de cancer nu fac decat sa il accelereze.
Daca pacientul nu a facut nici un tratament conventional de cancer (in special chimioterapie sau radioterapie) , GNM are o rata de succes de 95 pana la 98 %. Este o ironie ca aceste statistici ale succeselor remarcabile ale Dr. Hamer au fost date chiar de autoritati.
Cand Dr. Hamer a fost arestat, in 1997, pentru acordarea de sfaturi medicale, fara a avea licenta medicala, pentru trei persoane, politia a confiscat fisele pacientilor sai si le-a analizat. Un procuror public a fost nevoit sa recunoasca in timpul procesului, ca dupa 5 ani, 6000 din 6500 de pacienti cu cancer in faza terminala erau inca in viata. In cazul tratamentelor conventionale, cifra aceasta este inversa.
Conform declaratiilor epidemiologului si biostatisticianului Dr. Ulrich Abel (Germania), succesul majoritatii chimioterapiilor este jalnic… nu exista nici o dovada stiintifica referitoare la abilitatea de a extinde in mod apreciabil viata pacientilor care sufera de cele mai comune forme de cancer organic…Chimioterapiile pentru cancerele maligne prea avansate pentru operatie, care reprezinta 80% din totalul cancerelor, reprezinta un “pustiu stiintific” (“scientific wasteland” – Lancet 1991).

Corpul se vindecă singur

Rezolvarea conflictului generat de semnalele initiale reprezinta inceperea fazei a doua a programului biologic. Emotiile si organismul nostru se comuta imediat in modul de reparare, programul de vindecare fiind asistat in mod direct de sistemul nervos vegetativ. Pe perioada fazei de vindecare, apetitul revine, dar suntem foarte obositi (putem chiar sa nu avem puterea de a ne ridica din pat). Odihna si furnizarea tuturor nutrientilor necesari organismului sunt esentiale pe perioada de vindecare. A doua faza este denumita faza calda si, in aceasta perioada, vasele de sange se maresc, incalzind extremitatile si pielea.
Odata cu rezolvarea conflictului se produce o schimbare la nivelul organelor, proliferarea celulara (vechiul creier – controlul cresterii tumorale) si distrugerea celulara (creierul nou – controlul degradarii tesuturilor) se opresc imediat si este declansat procesul de reparare specific.
O zona care s-a necrozat sau a prezentat ulceratii in timpul fazei active a conflictului este acum regenerata si refacuta cu celule noi. Acest proces este insotit, de regula, de inflamatii potential dureroase cauzate de edeme care protejeaza tesutul pe durata vindecarii.
Alte simptome tipice regenerarii sunt: hipersensibilitate, mancarimi, spasme (daca tesuturile musculare sunt implicate) si inflamatii. Exemple de boli care apar doar in procesele de vindecare sunt: diferite probleme de piele, hemoroizi, laringita, brosita, artrita, ateroscleroza, disfunctii ale rinichilor si vezicii urinare, anumite boli ale ficatului si infectii.
Bazandu-se pe observarea multiplicarii celulare (mitoza) si pe distinctia standard dintre tumoare benigna si maligna, medicina conventionala interpreteaza procesul natural de producere celulara a tesutului care se vindeca drept tumoare maligna.
In GNM distingem la fel doua tipuri de tumori. Dar tumorile nu sunt impartite in bune sau rele, ci mai degraba sunt clasificate dupa tipul de tesut si zona cerebrala din care provin si de unde sunt controlate. Exista acele tumori care se dezvolta, in mod exclusiv, in faza activa a conflictului- soc (tumorile pulmonare, tumorile de colon, tumorile la ficat, tumorile uterului, tumorile la prostata etc.) si cele care apar in timpul procesului natural de vindecare.
In felul in care creierul vechi controleaza cancerul, cresterea tumorala nu este nici accidentala si nici fara sens, din moment ce proliferarea celulara se opreste, de indata ce tesutul este reparat. Cancerul testicular, cancerul ovarian, limfomul, limfomul non-Hodgkin, diferitele tipuri de sarcom, carcinomul bronhial si laringial si cancerul cervical, toate sunt de natura curativa si fenomene exclusive ale fazei de vindecare. Cu conditia ca procesul de vindecare sa nu fie intrerupt de medicamente sau de o revenire a conflictului soc, aceste tumori dispar pana la urma, pana la sfarsitul procesului de vindecare.

Principiile pentru VINDECARE

A. In primul rand: Pacientul devine ’stapanul absolut’ al tratamentului. E 100% responsabil pentru conditia lui si nu-si pune sperantele in numeni mai mult decat in el insusi.
B. Apoi pacientul va lucra la intelegerea CAUZEI care a provocat conflictul si implicit boala.
C. In final va colabora constructiv cu doctorul pentru a crea un plan eficient de de rezolvare a conflictului atat MENTAL cat si PRACTIC.
*Este absolut necesar ca pacientul la inteleaga cat mai bine CE se intampla de fapt cu el, pentru a putea sa aiba o atitudine constructiva si motivata in procesele de autovindecare.
* Dr. Hamer pune accentul pe rezolvarea EMPIRICA (practica) a orcarui conflict emotional, insa pot fi benefice si psihoterapia, terapiile prin hipnoza si regresie sau altele de acest fel.
* Frica de cancer/moarte poate genera alt conflict, pe langa cel existent. E nevoie sa renunti total la astfel de ganduri, pentru ca faza de vindecare sa se desfasoare fara probleme.
* O persoana sanatoasa, bine hranita, odihnita,relaxata,cu activitate fizica zilnica si care are convingeri pozitive, va face mult mai usor fata orcarui conflict, si de asemenea se va lovi de mult mai putine.
* Persoanlele cu situatie materiala buna au un risc mult mai mic de a se imbolnavi spre deosebire de cei saraci (care nu au bani pentru a rezolva anumite conflite)
* La femeile insarcinate orice forma de cancer sau de tip cancer se va vindeca/elimina pe cale naturală, începând cu a 3-a lună de sarcina, deoarece sarcina are prioritate absoluta, spune dr. Hamer.
A primit ultimatum sa renunte la descoperirile sale stiintifice
Rezultatul cercetarilordoctorului Ryke HAMER se constituie intr-o diagrama stiintifica ce ilustreaza legatura biologica dintre psihic si creier si corelatia cu organele si tesuturile intregului organism uman (varianta engleza a “Diagramei stiintifice a GNM” este in lucru). Dr. Hamer a denumit descoperirile sale “Cele 5 Legi Biologice ale Noii Medicine”, datorita faptului ca aceste legi biologice valabile in cazul oricarui pacient, ofera o perspectiva cu totul noua asupra intelegerii cauzei, a dezvoltarii si a procesului natural de vindecare a bolii.
In 1981, Dr.. Hamer a prezentat rezultatele descoperirilor sale la Facultatea de Medicina a Universitatii din Tübingen, sub forma unei teze post-doctorat. Totusi, pana astazi, Universitatea a refuzat sa testeze cercetarile Dr. Hamer, in ciuda obligativitatii legale de a o face. Acesta este un caz fara precedent in istoria universitara. In mod similar, medicina oficiala a refuzat sa aprobe descoperirile sale, in ciuda a 30 de verificari stiintifice diferite, facute atat de medici independenti, cat si de asociatii profesionale.
La scurt timp dupa ce Dr. Hamer si-a prezentat teza, i-a fost adresat un ultimatum de a renunta la descoperirile sale stiintifice, sau i se va refuza reinnoirea contractului sau la Clinica Universitara. In 1986, desi munca sa nu a fost niciodata pusa la indoiala sau dezaprobata, doctorului Hamer i-a fost ridicata licenta medicala pe motive ca a refuzat sa se conformeze principiilor medicinei standard.
Cu toate acestea, era hotarat sa-si continue munca si, in 1987, a reusit sa-si extinda descoperirile practic catre orice boala cunoscuta de medicina.
Dr. Hamer a fost persecutat si hartuit timp de 25 ani, in special de catre autoritatile germane si de catre cele fraceze. Din 1997, Dr. Hamer locuieste in exil in Spania, unde isi continua cercetarile si continua sa se lupte pentru recunoasterea oficiala a “New Medicine”. Insa, din moment ce Facultatea de Medicina a Universitatii din Tübingen isi mentine tactica de amanare, pacientilor din intreaga lume le este refuzat dreptul de a beneficia de descoperirile revolutionare ale Dr. Hamer.
Sursa : financiarul.ro





marți, 5 iunie 2012

A inceput apocalipsa ?!

Cu ceva timp in urma, ii priveam in mod circumspect si suspicios, ba chiar ii luam in ras, in zeflemea, pe cei care afirmau ca in anul 2012 va veni apocalipsa. Pana acum aproape doua saptamani, nu m-am gandit niciodata serios la aceasta. Din ziua de Inaltare insa, am simtit-o ca pe o revelatie si de atunci ma incearca Dumnezeu cu tot felul de trairi, care mai de care mai contradictorii, mai confuze si care imi chinuie fiinta. Ce ironie a sortii, sa se intample tocmai in ziua cand am incercat sa ma ridic si eu cu gandul la cer odata cu Domnul nostru Iisus Hristos... S-a petrecut atunci ceva care mi-a afectat serios o parte din ceea ce am construit mental, spiritual, in ultimii patru ani si jumatate, cu implicare totala, cu credinta si cu nadejde. Faptul ca mi-am dat seama ca m-am hranit cu iluzii in unele privinte, m-a aruncat inapoi in prapastia din care am incercat sa ma ridic. Acum, revenirea imi este foarte grea, poate chiar imposibila, eu nu pot sa stiu, doar Dumnezeu stie. Oricum, cred ca nimic nu este intamplator in aceasta viata iar ceea ce gandim, simtim sau faptuim, sau altfel spus, ceea ce traim in diferite perioade ale vietii, este in concordanta cu ceea ce ne-a fost insuflat si cu modul in care am actionat, incepand din primul moment al existentei noastre. Totusi, simt ca Dumnezeu nu ma lasa si ma usureaza din cand in cand de povara si de chinuri, aratandu-mi cat de mare este puterea Lui si ajutandu-ma sa nu ma indepartez de El. Ultima dovada in acest sens este faptul ca mi-a aratat aseara - cand citeam din Sfanta Scriptura si apoi, ca sa fiu convinsa, mi-a confirmat si astazi, cand am ascultat la Radio Trinitas, interpretarea si explicatia la exact ceea ce citisem aseara si la ceea ce urmeaza sa citesc diseara - ca modul in care trebuie sa exprim ceea ce mi se intampla acum, nu poate fi mai bine prezentat, decat prin cuvintele lui Iov, din Vechiul Testament : 1.Din "Plangerea lui Iov" : "...Pentru ce da Dumnezeu lumina celui ce sufera, si viata celor amarati la suflet, cari asteapta moartea si nu vine; macar ca o doresc mai mult decat o comoara, cari n-ar mai putea de bucurie si de veselie, daca ar gasi mormantul? Pentru ce, zic, da El lumina omului care nu stie incotro sa mearga, pe care il ingradeste Dumnezeu din toate partile? Suspinurile imi sunt hrana de toate zilele, si jalea mi se varsa ca apa. De ce ma tem, aceea mi se intampla; de ce mi-e frica, de aceea am parte ! N-am nici liniste, nici pace, nici odihna, si necazul da peste mine." 2."Nelegiuitul piere" : "Striga acum ! Cine iti va raspunde? Caruia dintre sfinti ii vei vorbi? Nebunul piere ucis de mania lui, prostul moare ucis de aprinderea lui. Am vazut pe un nebun prinzand radacina; apoi deodata i-am blestemat locuinta. Fiii lui n-au noroc, sunt calcati in picioare la poarta, si nimeni nu-i scapa ! Secerisul lui este mancat de cei flamanzi, care vin sa-l ia chiar si din spini, si averile lui sunt inghitite de oameni insetati. Nenorocirea nu rasare din tarana, si suferinta nu incolteste din pamant. Omul se naste ca sa sufere, dupa cum scanteia se naste ca sa zboare." 3."La adapostul lui Dumnezeu" : "Ferice de omul pe care-l cearta Dumnezeu ! Nu nesocoti mustrarea Celui Atot Puternic. El face rana, si tot El o leaga; El raneste, si mana Lui tamaduieste. De sase ori te va izbavi din necaz si de sapte ori nu te va atinge raul. El te va scapa de moarte in vreme de foamete, si de loviturile sabiei in vreme de razboi. Vei fi la adapost de biciul limbii, vei fi fara teama cand va veni pustiirea. Vei rade de pustiire ca si de foamete, si nu vei avea sa te temi de fiarele pamantului. Caci vei face legamant pana si cu pietrele campului, si fiarele pamantului vor fi in pace cu tine. Vei avea fericire in cortul tau, iti vei gasi turmele intregi, iti vei vedea samanta crescandu-ti, si odraslele inmultindu-se ca iarba de pe camp. Vei intra in mormant la batranete, ca snopul strans la vremea lui. Iata ce am cercetat si asa este ! Asculta, ca sunt spre folosul tau !" De va fi asa sau de nu va fi, doar Dumnezeu stie... Eu insa, voi astepta in tacere, cuvintele ulterioare sunt de prisos. Daca am reusit sa va ajut cu ceva pe cei care mi-ati citit postarile, m-as bucura; aceasta insa, probabil ca este ultima mea postare in acest blog. Vreau sa inchei intr-o nota optimista si va indemn : TRAITI CU SPERANTA (CU NADEJDEA), CU CREDINTA SI CU IUBIREA! Asa sa ne ajute Dumnezeu pe toti !

marți, 8 mai 2012

Baiat sau fata ?

Aud tot timpul de la diferiti parinti, ca doctorii nu pot sa taca si isi dau cu parerea inainte de vreme, ba unii dintre acestia fiind chiar ferm convinsi in legatura cu sexul copilului din pantecele mamei. Asa ni s-a intamplat si noua la ecografia din luna a treia, cand doctorita a afirmat, asigurandu-ne chiar cu un procent de 70 % , ca vom avea fata. Imi amintesc ca in acel moment am simtit o dezamagire, nu pentru faptul ca ar fi fost fata - caci noi nu aveam preferinte - ci pentru faptul ca eu credeam cu tarie ca voi face baiat, asa cum ne-a prezis parintele nostru duhovnic. Dupa aceea, mi-a luat o vreme ca sa ma obisnuiesc cu ideea, barbatu-meu chiar incepuse sa anunte pe toata lumea ca vom avea fetita si apoi... surpriza ! la ecografia din luna a cincea, fata noastra se transformase in baiat, era evident atunci... :) ; si din nou emotiile ne-au jucat feste, a trebuit sa ne reobisnuim cu ideea, sa anuntam pe toata lumea, etc. Bine ca nu ne-am apucat sa cumparam lucruri de fetite, asa cum au facut altii, indusi in eroare de doctori. Oricum, ma bucur ca a fost asa cum am crezut si am sperat iar pe baietelul nostru nu l-as da acum nici pe o mie de fete.

miercuri, 25 aprilie 2012

Si eu pot fi supernanny !?

Tocmai am terminat de citit cartea "Si tu poti fi supernanny", scrisa de Irina Petrea, pe care o gasesc deosebit de interesanta si educativa si cred ca fiecare parinte ar trebui s-o citeasca. Nu e o carte pentru minte, ci una pentru suflet si este scrisa atat pentru cei care au devenit sau se pregatesc sa devina parinti si vor sa-si creasca bine copiii dar mai ales, este scrisa pentru copiii acestor parinti. Conform convingerii autoarei, fiecare dintre noi este rezultatul propriei copilarii si despre acest lucru vorbeste in cadrul cartii. Pe mine, aceasta carte m-a facut sa reflectez mai mult inainte sa actionez in tot ceea ce are legatura cu copilul meu. M-a facut sa constientizez trecerea ireversibila a timpului si sa ma gandesc mai responsabil la cat de mult am putea pierde atat noi cat si copilul nostru, daca noi parintii, din comoditate sau din neglijenta, nu ne implicam cat ar trebui si mai ales CUM ar trebui, sa-i dam copilului ajutorul nostru, de care are cea mai mare nevoie ACUM in copilarie si nu mai tarziu - adica atunci cand va deveni adult si va fi rezultatul copilariei lui, la care noi parintii contribuim din plin. La intrebarile: Cum ai ajuns parinte?, Ti-ai dorit sa ai un copil...?, Ce este pentru tine copilul tau? din "Clipa de sinceritate", am si eu raspunsurile mele insa oricare ar fi acestea, copilul nu are nici raspundere, nici vina. Nu are nevoie nici sa i ne inchinam ca Lui  Dumnezeu, nici sa-l urgisim ca pe un caine de pripas. Nici n-a venit aici sa ne implineasca visurile, nici sa ne faca viata imposibila. Nici sa ne fie confesor, nici sa poarte pe umerii lui responsabilitatea unei averi pe care n-a creat-o si de care nici nu are, poate, nevoie ca sa fie fericit. Nici n-a venit sa ne tina de urat, sa stea lipit de noi toata viata. Ca viitor adult, va avea si el viata lui si dreptul sa o traiasca asa cum va considera el ca este cel mai bine. Pana atunci insa, NOI suntem cei ce raspund pentru el. Pentru ingrijirea lui. Pentru educatia lui. Pentru devenirea lui. In fata lui. In fata noastra. In fata societatii. El ne iubeste neconditionat si ne priveste ca pe Dumnezeul lui. Are nevoie de noi, de iubirea noastra, de grija noastra, de intelegerea si ocrotirea noastra. Fie ca ne place, fie ca nu... Bucuria lui cea mai mare este sa-i dam atentie. Indiferent cum o facem insa, aceasta se traduce pentru el intr-un singur fel: atentie = iubire. Spaima lui cea mai mare este sa nu ne piarda. Fara noi, fara dragostea noastra, nu crede ca ar putea trai. Teama ca ne poate pierde ii paralizeaza gandurile, il face sa se sufoce. Nu are destule lacrimi sa planga crezand ca vrem sa-l parasim. Dorinta lui cea mai mare este ca mama si tata sa se iubeasca si sa fie impreuna. Asa e el, copilul nostru. Asa am fost si noi. Ne mai amintim?

vineri, 30 martie 2012

Vorbind in psalmi

In cuvantul inainte la Psalmi, Sfantul Vasile Cel Mare ne spune: "Cartea Psalmilor cuprinde tot ceea ce este mai folositor in toate. Ea profetizeaza cele viitoare, insemneaza fapte istorice, da legi pentru viata, arata ce trebuie sa facem si, ca sa spunem intr-un singur cuvant, este o adevarata comoara de invataturi bune, punand la indemana fiecaruia, dupa sarguinta lui, tot ceea ce ii este de folos. Ea vindeca ranile cele vechi ale sufletului si aduce cat se poate de grabnic insanatorirea celui de curand ranit. Ingrijeste de cel bolnav si pastreaza intreg pe cel sanatos. In genere, ea face ca patimile, care de-a lungul vietii omenesti cauta sa se cuibareasca in suflete, sa fie indepartate si la aceasta ajunge prin crearea ingrijita a unei stari sufletesti pline de bucurie si de placere, care face ca in suflete sa ia fiinta cugetele cele intelepte". Totodata, in Cuvantul pentru psalmi, Preacuviosul Parintele nostru Efrem Sirul ne spune: "Ca psalmul si din inima de piatra scoate lacrimi. Psalmul este lucrul ingerilor, petrecerea cea cereasca, tamaia cea duhovniceasca. Psalmul este luminare a sufletelor, sfintire a trupurilor. Pe acesta, fratilor, sa nu incetam totdeauna cugetandu-l; si prin case, si in calatorii, si dormind, si sculandu-ne, graind intre noi insine cu psalmi si cu laude si cu cantari duhovnicesti. Psalmul este bucurie a iubitorilor de Dumnezeu". Eu, personal, am parcurs cu placere toti cei 150 de psalmi insa am o afinitate pentru psalmul 50, pe care il voi posta aici, ale carui prime strofe le-am auzit initial cantate dumnezeieste de corul bisericii Sfantul Spiridon Vechi si care mi-au ajuns in adancul sufletului si apoi mi-au mers direct la inima, facandu-ma sa vars lacrimi siroaie, plangandu-mi pacatele cele multe. De asemenea, m-a impresionat foarte mult si prima strofa din psalmul 17, cantata si aceasta in cadrul slujbei de Duminica. Psalmul 50:"Miluieste-ma, Dumnezeule, dupa mare mila Ta / Si dupa multimea indurarilor Tale, sterge faradelegea mea./ Mai vartos ma spala de faradelegea mea si de pacatul meu ma curateste./ Ca faradelegea mea eu o cunosc, si pacatul meu inaintea mea este pururea./ Tie unuia am gresit, si rau inaintea Ta am facut, asa incat drept esti Tu intru cuvintele Tale si biruitor cand vei judeca Tu./ Ca iata intru faradelegi m-am zamislit, si in pacate m-a nascut maica mea./ Ca iata adevarul ai iubit; cele nearatate si cele ascunse ale intelepciunii Tale mi-ai aratat mie./ Stropi-ma-vei cu isop si ma voi curati; spala-ma-vei si mai vartos decat zapada ma voi albi./ Auzului meu vei da bucurie si veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite./ Intoarce fata Ta de catre pacatele mele, si toate faradelegile mele sterge-le./ Inima curata zideste intru mine, Dumnezeule, si duh drept innoieste intru cele dinlauntru ale mele./ Nu ma lepada de la fata Ta, si Duhul Tau cel Sfant nu-l lua de la mine./ Da-mi mie bucuria mantuirii Tale, si cu duh stapanitor ma intareste./ Invata-voi pe cei fara de lege caile Tale, si cei necredinciosi la Tine se vor intoarce./ Izbaveste-ma de varsarea de sange, Dumnezeule, Dumnezeul mantuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta./ Doamne, buzele mele vei deschide, si gura mea va vesti lauda Ta./ Ca de-ai fi voit jertfa, Ti-as fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi./ Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inima infranta si smerita Dumnezeu nu o va urgisi./ Fa bine, Doamne, intru bunavoirea Ta, Sionului, si sa se zideasca zidurile Ierusalimului./ Atunci vei binevoi jertfa dreptatii, prinosul si arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tau vitei./ Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh." Din psalmul 17: "Iubi-Te-voi, Doamne, virtutea mea./Domnul este intarirea mea si scaparea mea si izbavitorul meu,/ Dumnezeul meu, ajutorul meu si voi nadajdui spre Dansul,/ Aparatorul meu si puterea mantuirii mele, si sprijinitorul meu./ Laudand voi chema pe Domnul, si de vrajmasii mei ma voi izbavi..." In incheiere, il voi cita tot pe Preacuviosul Parintele nostru Efrem Sirul, care ne indeamna:"Iubeste tacerea despre vorbirea cea rea. Vorbirile mirenilor pe minte o departeaza de la Dumnezeu."

sâmbătă, 11 februarie 2012

O zi speciala

In fiecare an exista o zi speciala in viata noastra, zi in care aniversam cate ceva: ziua cand ne-am nascut, nasterea unui copil, un botez, o cununie, etc si care, pe langa bucuria aniversarii, ne aduce si bilantul lucrurilor frumoase care ne-au trecut prin viata; este ziua in care numaram amintirile si ne adunam familia si prietenii aproape. Astazi, la implinirea unei rotunde si frumoase varste, vreau sa fac de neuitat aceasta zi, cand voi aduce laolalta intr-un cadru festiv, persoane dragi mie, care si-au pus amprenta asupra existentei mele de-a lungul vietii. In iuresul vietii noastre, nu mai reusim sa ne vedem si sa imbratisam persoanele dragi, atat de des precum am dori si trec zilele si anii pe langa noi si ne trezim la un moment dat ca vrem s-o facem insa de multe ori nu se mai poate sau este prea tarziu pentru unii dintre noi. Nu stim ce ne rezerva ziua de maine, asa ca cel mai bine sa traim prezentul cat mai frumos posibil, in pace, armonie si iubire. Ma felicit pentru ca am avut aceasta initiativa, sa fac din aceasta zi una cu adevarat speciala. Va multumesc tuturor ca existati in viata mea si faceti ca aceasta sa fie frumoasa si senina. Am primit deja cel mai frumos cadou din partea copilasului meu in varsta de doi ani si trei luni, care mi-a facut o adevarata surpriza si mi-a cantat cu glasul lui cristalin, batand din palmele lui mici si radiind de fericire, La multi ani, de ziua mea !

marți, 3 ianuarie 2012

La multi ani, 2012 !

Dintre toate mesajele cu urari care au circulat pe internet in perioada sarbatorilor de Craciun si Revelion, mi-a mers la suflet unul pe care o sa-l postez si aici; pacat insa ca nu pot sa atasez la el nici fondul muzical cu melodia foarte frumoasa "Feliz navidad" dar pe care sunt convinsa ca o stie toata lumea si nici peisajul superb de iarna cu casute ca din poveste dar pe care, cu putina imaginatie ni-l putem inchipui. "Ce putem dori pentru noul an ? Prietenia si dragostea sa fie vesnice si mereu sa aiba un loc special in inimile noastre. Grijile si necazurile sa dispara, bucuriile sa fie mereu prezente si sa fie sarbatorite de toti. Afectiunea sa fie simpla si mereu prezenta in inima noastra ca un simplu salut sau oricare alta expresie. Inimile sa fie mereu deschise pentru noi prietenii. Gelozia, ura si altele care intuneca viata noastra sa fie oprite in momentul nasterii lor. Ca oricine care are nevoie de ajutor sa gaseasca la noi un cuvant de mangaiere si prietenos, ca iertare, intelegere si nu amaraciune, discordie... Ca lumea sa devina tot mai umana, ca tot ce visam si ne imaginam sa devina realitate. Ca dragostea fata de aproapele nostru sa devina un adevar absolut. Ca toate cele 365 de zile ale anului sa fie pline de lucruri bune si fericire. Anul 2012 sa fie anul pacii, armoniei, fericirii si dragostei". La multi ani, 2012 !

joi, 1 decembrie 2011

Straluciri si nostalgii de iarna

Stralucirea primei zile de iarna imi lumineaza gandul si sufletul iar amintirile ma napadesc si "Din nou : acelasi Mos Craciun cu care ne-am nascut, cu care vom muri, ne face semne dintre stele, sa ne-amintim, caci vine iara cu colinde, cu sperante, cu urari, cu fulgi de nea, cu saniuta pe zapada; tot el ne-aduce aminte, de parinti si de bunici, de frati si de surori, de cei ce nu mai sunt dar ii avem in suflet si stau cu noi alaturi si din nou: "Steaua sus rasare, Ca o taina mare... Steaua straluceste Si lumii vesteste!"..." Astazi s-a nascut Hristos, Mesia chip luminos!"... "Sorcova vesela, Sa traiti, sa-mbatraniti!"... Si toate aceste ganduri, il rog pe Mos Craciun sa vi le aduca in dar, cu toate colindele si urarile de "La multi Ani!", Sarbatori fericite!, Numai bine si sanatate si voie buna!

marți, 1 noiembrie 2011

Aniversarea de 2 anisori

Cu patru ani in urma, un inger pazitor a trimis la mine o persoana draga mie, care mi-a adus un exemplar din nr. 777 al revistei Formula AS (pe care il pastrez si acum), in care era scris un articol despre moartea si invierea Bisericii Sfantul Spiridon Vechi, despre nenumaratele minuni ale Sfantului Spiridon si despre ajutorul imediat pe care acesta il da tuturor celor ce se inchina si se roaga cu credinta la icoana sa facatoare de minuni. Din acel articol, mi-au atras atentia in mod deosebit multiplele cazuri de nasteri miraculoase, cu atat mai interesante cu cat s-au intamplat unor persoane publice indragite, din lumea sportului, a televiziunii, a muzicii, cum ar fi Nadia Comaneci, Andreea Marin, Iuliana Marciuc sau Sanda Ladosi. Intrucat si eu eram aspiranta de mult timp la titlul de mamica si incercam de mult timp sa raman insarcinata insa fara succes, chiar dupa multe investigatii, tratamente si interventii facute de medici renumiti, mi-am luat inima in dinti si m-am dus la biserica, sa vorbesc cu preotul paroh, sa-i spun oful si sa-l rog sa ma indrume. Parintele parca ma astepta sa-mi deschida ochii, sa-mi lumineze mintea si sa-mi arate ca trebuie sa-mi schimb modul de viata, de gandire. L-am luat apoi si pe sotul meu cu mine si la randul lui a simtit harul parintelui care a devenit in scurt timp duhovnicul nostru. Acum imi sarut copilasul cel mult dorit, care astazi implineste 2 anisori de cand este pe lume, o adevarata minune a lui Dumnezeu, care mi-a adus cea mai mare bucurie din viata mea. Ii multumesc lui Dumnezeu pentru acest dar divin si Sfantului Spiridon si Maicii Domnului si tuturor sfintilor la care ne-am rugat si-L rog pe Dumnezeu sa-mi ajute sa-mi vad puiul mare, sanatos, sa ne aiba in paza si sa ne ocroteasca. La Multi Ani, copilasul meu iubit !

luni, 24 octombrie 2011

Calmi si fermi

Calmi si fermi - aceasta este deviza lui Cesar de la emisiunea "Cesar si cainii" de pe National Geographic Channel, pentru stapanii de caini, atunci cand acestia corecteaza dresajul animalelor lor. Nu mi-am inchipuit vreodata ca metodele lui Cesar care au dau roade pentru o multime de caini, vor da roade si pentru propriul meu copilas in varsta de aproape 2 ani. Am urmarit cu viu interes ultima emisiune, nu doar pentru faptul ca imi plac animalele si tot ce este legat de ele, ci si pentru faptul ca acolo am gasit raspuns la comportamentul din ultima perioada, al copilului meu. Acum nu ma mai mir atat de tare, pentru ca m-am gandit mai bine si este stiut ca un caine matur are o inteligenta comparabila cu a unui copil de 2 ani iar intre comportamentele lor exista multe similitudini. Astfel, am aflat ca baietelul meu simte ca trebuie sa fie seful in casa, sa domine si asa se explica incordarea, posesivitatea si impotrivirea lui in anumite situatii impuse de noi parintii si de bona iar pentru a-i corecta comportamentul, noi ceilalti trebuie sa actionam in acelasi mod, sa-i implementam aceleasi reguli si sa-i stabilim anumite limite si sa nu-l lasam sa ia el deciziile cele mai importante. La varsta asta, copilul speculeaza orice moment de slabiciune a persoanelor din jurul lui si stie ca acesta este si momentul cand trebuie sa preia puterea si apoi sa o mentina. Totusi, parca nu-mi vine sa cred ca gandeste cand actioneaza asa, ci pur si simplu o face din instinct; la fel fac si cainii. Noi parintii insa si de asemenea si bona, cand il corectam nu trebuie sa fim incordati, agitati sau agresivi - nici macar in limbaj, pentru ca altfel vom genera iritabilitate, frica si agresivitate copilului, prin urmare trebuie sa fim doar calmi si fermi. Punct.
 
blogarama.com Directory of Personal Blogs BlogCatalog.ro